Dincolo de nori, printre crucile albastre.
Un semn pe cer
Se face ca vad mai intai o cruce subtire din lemn, tremuratoare si neclara, plutind in albastrul unui cer din alta lume. Cerul sticleste in reflexe nemaivazute, ca si cum ar fi de cristal. Nori nebunesti trec pe deasupra subtiraticei cruci, umbrind-o si ascunzand-o ca si cum ar vrea s-o inghita. Crucea se lupta cu norii si, tocmai atunci cand pare inghitita de ei, reuseste sa iasa la suprafata, ca o pasare plutind pe stihii. Uneori crucea prinde culori bizare si pare bantuita de-un chip. Un chip de femeie sters, fara varsta, care ma priveste invaluit in tristete...
Visul acesta ma urmareste de catva timp. Ma trezesc noaptea, nelinistit, si amintirea lui se prelungeste cumva peste zi. Apoi il uit si el se intoarce din nou. Aceeasi cruce fragila si veche, aceeasi femeie cu chip de fum. Crucea mi-o amintesc. O stiu de undeva, am vazut-o. Si cerul. Mai ales cerul. Cerul acela ca si cum ar fi de cristal! Numai chipul femeii nu l-am mai vazut niciodata...
In cele din urma mi-am amintit. "Doamne", mi-am spus, "e crucea ferestrutei mele de la casa din munti, crucea din sipci, care taie ochiurile de sticla veche si afumata. Se intampla ceva acolo. Cu siguranta ca visul acesta este un strigat, un semn. Batrana casa de lemn, parasita si uitata, ma cheama sa imi spuna ceva. Trebuie sa merg. Sa ajung acolo, in Taramul de dincolo de nori."
Casa de pe acoperisul pamantului
Este facuta din barne batrane de fag si de stejar. Lemnul este atat de vechi, incat s-a contorsionat, deformand usa minuscula si ochiurile ferestrutelor patrate, taiate pe mijloc de o cruce. Talpa de piatra pe care este asezata s-a infipt atat de adanc in pamant, incat pare crescuta acolo, de la inceputurile lumii. De jur imprejur se afla un fel de livada ai carei copaci seamana mai mult cu niste anim
