Continuăm seria de dialoguri despre filmul documentar, care încearcă să explice moduri de viaţă şi obiceiuri nefamiliare, din societăţi în care femeia are alt rol decît în societatea românească. Filmul în discuţie este Răpirea mireselor, autor Petr Lom (Canada/Republica Cehă). Acesta va fi difuzat miercuri, 29 august, la ora 20,00, la Clubul Ţăranului (Şos. Kiseleff nr. 3), în cadrul programului Cinemateca AstraFilmFest, un proiect al Festivalului Internaţional de Film Documentar şi Antropologie Vizuală - Astra Film Sibiu şi DC Communication.

Mare-i grădina lui Dumnezeu, putem spune după ce vedem filmul lui Petr Lom despre răpirea mireselor în Kirghistan. Iată, vedem noi, cum au loc căsătoriile la alţii. Nu ca la noi şi nici părînd a se schimba. Diversitatea modelelor prin care se realizează unirea bărbatului cu femeia, indiferent că avem o viziune biologizantă - biologii preferă termenul "selecţia partenerului", căci animalele nu se căsătoresc, ci se împreunează - sau una socială - statutul social nu este deloc de neglijat cînd vorbim despre oameni - ne îndeamnă prin acest film să gîndim căsătoria ca o întreprindere ce se face cu dificultate şi, în ultimă instanţă, o negociere.

În această parte a lumii, în Kirghistan, bărbaţii fură femei pentru a le face mirese şi apoi neveste. Bărbaţii vînează, sînt predatori, iar prada, uneori, nu se lasă, nu acceptă să se supună.

Filmul este o poveste despre răpirea mireselor, compus din patru cazuri de răpire, deci patru fete răpite, pentru a deveni fără voia lor mirese. Răpirea nu este deloc o acţiune solitară, organizarea ei îl implică nu numai pe viitorul mire - dornic de a avea o pereche -, ci întreaga lui familie. Strategia răpirii este complicată, vînătoarea presupune o tactică: viitorul mire îşi ia parteneri-ajutoare, închiriază o maşină, urmăreşte prada cu atenţie, evaluează şi anticipează mişcări