Prin el insusi, acest document ne arata gradul de integrare totalitara la care ajunsese statul comunist. Loviturile mediatice au adesea miros de cacealma si de praf de pusca in masura aproape egala. Un ziar bucurestean a publicat zilele trecute dosarul de cadre din anii '70-'80 al abia raposatului patriah Teoctist. Documentul fusese intocmit de autoritatile comuniste, respectiv, Departamentul Cultelor, si se afla in fondurile (mult discutate) Comitetului Central al PCR, de la Arhivele Nationale. Continutul celor zece file ale documentului a provocat imediat o puternica reactie de indignare, vecina cu furia mistica.
Ca de obicei, tinta indignarii a fost gestul jurnalistic in sine si mai deloc subiectul documentului ca atare. Initial, furia s-a descarcat asupra ziarului si ziaristului, pentru ca apoi aceasta sa se indrepte (sau sa fie indreptata), cum se intimpla cel mai frecvent in Romania, asupra celor mai neasteptate tinte: de la nou-instalatul director al Arhivelor Nationale pina la Sorin Ovidiu Vantu, proprietarul ziarului care a publicat documentul, si chiar deputatul PNL de Iasi Relu Fenechiu, pina la actualul mitropolit al Moldovei si Sucevei, Daniel Ciobotea. Ar fi vorba, asadar, de un complot cu increngaturi cosmice contra memoriei patriarhului, a BOR si a cine mai stie cui!
Evident, pentru autorii acestor scenarii nu am nici un leac si nici nu vreau sa le tulbur confortul pe care-l gasesc in ura si obisnuinta de a-si vedea peste tot confirmate propriile fantasme. Dac-ar fi fost dupa mine, n-as fi publicat acest document. Sau, mai bine spus, nu acum si mai ales in aceasta forma, ca pe un subiect de fapt divers. Poate ca o minima pudoare fata de memoria disparutului, indiferent ce credem in privat despre acesta, ar fi fost necesara. Insa mai necesara decit toate ar fi fost o lectura contextuala a documentului, care sa relativizeze informatii neverif
