Soare. Praf. Lume multă. La hipodrom este concurs. Doamnele sunt îmbrăcate în rochii lungi cu volane, poartă umbrele elegante de soare şi câte un binoclu. Imaginea aceasta este şi acum vie în mintea lui Ovidiu Podaru, fost călăreţ, în prezent antrenor de călărie. Ovidiu Podaru este cel care răspunde de toate problemele administrative ale hipodromului şi, împreună cu câţiva angajaţi, are grijă de caii din dotarea grajdului. „Nu îmi aduc aminte când am pus mâna prima dată pe un cal. Oricum, eram mic. Tata a fost ofiţer de cavalerie, aşa că toată viaţa mea s-a desfăşurat printre cai. Am început la Sân Nicolau Mare, apoi la Orşova, iar din 1960 sunt la Craiova. Vladimir Constantinescu a fost cel care l-a îndrumat pe tata să vină la Craiova. Toată familia l-a urmat“, povesteşte Ovidiu Podaru. I-a fost greu să se acomodeze în Bănie. A fost înscris la Liceul „Fraţii Buzeşti“, unde profesorii erau exigenţi. A participat prima dată la un concurs la zece ani. S-a lăsat de călărie la 40. „Copiii pe care îi pregăteam eu erau din ce în ce mai buni şi eu, când concuram, trebuia să mă prezint la rândul meu bine la concurs. Şi atunci am luat hotărârea să mă las de competiţii. Erau tineri şi nu meritau lucrul acesta. Plus că de la o anumită vârstă nu se mai poate face călărie atât de bine“, spune Ovidiu Podaru, cu un zâmbet în colţul gurii. Interesul oamenilor faţă de călărie a început să scadă treptat după revoluţia din 1989. Asta se vede nu numai din lipsa fondurilor, dar şi din faptul că din ce în ce mai puţini tineri vin să se antreneze la călărie. „Au fost călăreţi buni la Craiova. Unii nu mai sunt printre cei vii, unii s-au retras şi alţii au plecat în străinătate. Sunt ani buni de când nu mai am călăreţi la concursuri. În alte vremuri plecam primăvara şi mai ajungeam acasă toamna. Erau şi câte 19 concursuri naţionale pe an, acum nu ştiu să fie mai mult de zece“, poveste