Nu m-ar mira ca Dinu Patriciu sa isi fi ales acum sa vinda Rompetrol pentru a se implica in lupta politica. Adica in lupta pe viata si pe moarte cu dusmanul sau numarul unu: Traian Basescu.
Patriciu vorbea ieri ca un om de afaceri neimplicat politic. A explicat cu un aer relaxat doar pe jumatate toate motivele economice care l-au dus la decizia sa devina cel mai bogat om din Romania. A negat orice intentie de a reveni in politica si a facut o mica bascalie aparent nevinovata la adresa presedintelui Basescu.
Patriciu a incercat sa tina toata afacerea Rompetrol departe de politica si mai ales de Basescu. Nu cred in imaginea acestui Patriciu, acum ajuns si putred de bogat. In primul rind, Dinu Patriciu este un om orgolios. Vanitatea l-a ajutat si in politica, si in afaceri, iar acest atribut al naturii umane lucreaza cu dusmani. Ba chiar cu dusmani de moarte.
Iar dusmanul lui Dinu Patriciu este cel care a dat culoare verde pentru ca timp de citeva ore „petro-liberalul“ sa poarte catuse. Nimic nu poate depasi aceasta umilinta si nimic nu o poate sterge. Prin urmare, am putine motive sa cred ca Dinu Patriciu a lasat deoparte vrajmasia cu presedintele.
Ce va urma o spune, printre rinduri, chiar el: are o avere personala la dispozitie, pe care o poate folosi cum vrea, si va continua sa investeasca viguros in media. Cu doua miliarde de euro se pot cumpara multe: oameni, influenta, voturi. Cu o media puternica se poate toca marunt si, la fel cum se poate cumpara o imensa popularitate, se pot achizitiona si mii de barili de liniste.
In plus, Dinu Patriciu a preferat un tip de tranzactie care sa ii permita sa aiba multi bani direct la dispozitia lui si nu a companiei. Ceea ce arata ca acesta are o strategie personala, privata, de a utiliza acesti bani. Eu cred ca in lupta politica. Pentru ca Dinu Patriciu cred ca iubes
