Yasmina Khadra; ”Atentatul”; Editura Trei; 2007

Daca tot am citit saptamina trecuta ”Teroristul” lui Updike, m-am gindit sa ramin prin zona si sa citesc un roman care imi facea cu ochiul. Mi-a facut cu ochiul mai ales coperta a patra, de unde aflam ca Yasmina Khadra este de fapt pseudonimul cu aer suav al lui Mohammed Moulessehoul, nici mai mult nici mai putin decit fost ofiter in armata algeriana.

Omul a scris sub pseudonim feminim si si-a revendicat adevarata identitate doar dupa ce a fugit in Franta.

Scriam saptamina trecuta ca Updike a incercat sa-si inteleaga teroristul, a incercat sa ne arate cum functioneaza rotitele in creierul unui astfel de om. O miza importanta si un pariu ratat. Personajul lui Updike a iesit schematizat, putin credibil. Ei bine, ”Atentatul” reuseste sa evite acest pariu.

Mai mult roman politist decit psihologic, cartea incepe atunci cind un doctor de succes care traieste la Tel Aviv afla vestea ca sotia lui s-a aruncat in aer intr-un restaurant plin de copii care serbau o zi de nastere. Doctorul este arab dintr-o familie traditionala, care a ajuns sa implineasca visul de generatii al tribului: un chirurg in familie.

Pe linga asta, este apreciat de toata lumea pentru succesele profesionale, traieste intr-un cartier de lux, are cetatenie israeliana si cunostinte in inalta societate, il cam doare in cot de religie, iar conflictul palestinienilor cu evreii este pentru el ceva neplacut care ii furnizeaza din cind in cind mai multi pacienti decit ar fi cazul.

Despre nevasta kamikaze stim mai putine: femeie frumoasa si moderna, savureaza viata asigurata de barbat pina la un moment dat cind vrea sa serveasca Cauza. Asa ca insista sa se arunce in aer, desi sefii retelei ar fi fost de parere ca un spion cu asa legaturi in lumea buna ar fi fost mai util in viata decit carne de tun.

De