Fac parte din generatia care a studiat religia la liceu. Asta se petrecea intre 1944 si 1947. Predarea, pe cate imi amintesc eu de catre preoti ortodocsi, se oprea la sfarsitul cursului inferior. Teoretic, se putea ramane corigent la religie, dar asa ceva nu se intampla. De fapt, materia "Religie" avea un statut de dexteritate, impreuna cu desenul si educatia fizica.
Si seriozitatea cu care elevii priveau predarea religiei era tot pe masura unei dexteritati. Studierea religiei (in speta: a religiei ortodoxe) incepea cu evangheliile (inca din clasele primare) si se continua cu Istoria Bisericii, cu accentul pe ortodoxie si pe istoria Bisericii romane.
Elevii de alte religii decat cea ortodoxa erau, in principiu, dispensati de frecventa, dar puteau sa participe la cursuri daca voiau (ceea ce se si intampla, in general).
Inca de pe atunci existau nemultumiri in ce priveste religia la scoala. Parintii exigenti gaseau ca e pacat ca religia sa fie o dexteritate, alaturi de desen si muzica. Religia, spuneau ei, ar trebui predata in parohii, ca un compliment al practicii religioase. In felul acesta s-ar acorda mai multa greutate unui obiect important in sine. Elevul ar deveni mai constient de obligatia pe care si-o ia.
A venit comunismul, si nu a mai fost vremea nuantelor. Religia a fost persecutata, iar la scoala ni se vorbea acum despre "Ateismul stiintific". Eram invatati sa nu credem in Dumnezeu.
Am insirat aceste cateva amintiri pentru a lumina discutia de azi, in legatura cu proiectul de lege asupra predarii religiei. Care sunt motivele pentru care s-ar putea preda religia in scoli?
De-a lungul istoriei omenirii, religia e mereu prezenta. Religia este o componenta a civilizatiei. Daca nu avem notiuni de istoria religiilor, nu putem intelege istoria civilizatiei. Daca nu intelegem simbolurile religioase, cele ma
