Oamenii îl aşteaptă în orice clipă cu nerăbdare. Este omul care aduce veşti, pensii, facturi, dar este şi cel care are întotdeauna răbdare să asculte poveştile altora. Gheorghe Cimpu a ales meseria de poştaş cu 20 de ani în urmă. Tot de atunci este şi însurat cu cea care, din iubire şi respect, a îmbrăţişat aceeaşi meserie cu a lui. Gheorghe s-a născut pe meleagurile judeţului Gorj, la Sadu. Copilăria i-a fost obişnuită, spune el, cu bucurii şi lipsuri, ca peste tot, care l-au făcut să se maturizeze înainte de vreme. Abia a părăsit adolescenţa şi băietanul şi-a luat singur viaţa în mâini. Trebuia să se descurce, şi-a zis, şi chiar să facă rost de o slujbă bună. Gheorghe a decis astfel că va fi poştaş. Fire hotărâtă şi netemătoare, Gheorghe Cimpu a fost cel mai tânăr poştaş din acel an, angajat de Oficiul de Poştă din Bumbeşti Jiu. „Era 22 august când m-am angajat, anul 1987. Andrei Cauc îmi era bun prieten, chiar dacă mult mai mare ca mine. Pe vremea aia, eu eram tot un copil. Ce să ştii la 21 de ani?... Dar nea Andrei mi-a fost ca un tată: m-a luat sub aripa lui şi m-a învăţat meserie. Era factor local la Bumbeşti Jiu, iar de loc era din comuna Negomir. Pe-atunci nu prea angajau la poştă oameni aşa de tineri - nu ştiu de ce, probabil nu aveau încredere. Poştaşul avea pe mână pensiile, banii, apoi corespondenţa, pe urmă avea mult de lucru. Nu era deci lucru uşor pentru un tinerel să se descurce. Eu am avut însă noroc. Cu ajutorul lui nea Andrei, care a pus o vorbă bună pentru mine şi le-a spus şefilor că sunt băiat ca lumea, cu putere de muncă şi că mă duce capul, am fost angajat imediat... De atunci au trecut 20 de ani, iar eu tot poştaş am rămas, ca nea Andrei. Sunt un om norocos, ăsta este adevărul: e o meserie frumoasă, pe care mi-am ales-o singur, şi care mă face fericit şi în ziua de astăzi“, a povestit Gheorghe Cimpu.

Maria Emilia lucrează tot la p