Nu mai e un secret ca imi plac patrupezii, considerati cel mai bun prieten al omului. Nu pot spune ca m-ar deranja prezenta lor cu ceva. Sunt simpatici, inteligenti, fideli, si as putea continua in ritmul asta pana dimineata. Doar ca… pentru ca musai sa fie si un doar! Seara cand vin spre mine incolonati ca un pluton de caini din legiunea straina a cainilor vagabonzi, nu prea imi vine sa-mi sar din piele de atata bucurie! Asa m-a intampinat duminica seara, venind dinspre Corunca si indreptandu-se foarte hotarati spre Livezeni, o haita de caini, de toate culorile si marimile posibile. Eu nu ma lasam data la o parte de pe domeniul public, unde circulam regulamentar, conform programului, iar ei pareau ca se simt aparati de Brigitte Bardot, asa ca nu se intrezarea nicio iesire din situatia spinoasa in care m-am bagat. Distanta scadea vertiginos intre noi. Ei veneau spre mine cu acea indarjire a stomacului gol ce poate misca pana si muntii din loc. Eu inaintam stiind ca nu e bine sa ma dau de gol ca mare amatoare de caini, brusc sa dau bir cu fugitii. Imaginati-va o scena dintr-un film sovietic. Nasenca fuge spre Ivanusca pe cararea dintre mestecenii albi si inalti pana la cer…si fuge si fuge pana la…Koniec filma. Asa si noi… ei spre mine, eu spre ei! Nu va bucurati, nu m-au muscat, nici macar nu m-au latrat. Caini civilizati. Nu vi se pare ca totusi s-au inmultit, dupa ce ca au fost castrati?

Erika MARGINEAN

Nu mai e un secret ca imi plac patrupezii, considerati cel mai bun prieten al omului. Nu pot spune ca m-ar deranja prezenta lor cu ceva. Sunt simpatici, inteligenti, fideli, si as putea continua in ritmul asta pana dimineata. Doar ca… pentru ca musai sa fie si un doar! Seara cand vin spre mine incolonati ca un pluton de caini din legiunea straina a cainilor vagabonzi, nu prea imi vine sa-mi sar din piele de atata bucurie! Asa m-a intampinat duminica se