N-ar fi prea multe de spus după cea de-a patra înfrângere consecutivă a Universităţii decât că, vorba unui proverb românesc, greu la deal cu boii mici. Nu este nici o răutate, nici o aluzie la adresa cuiva, ci este realiatea de la echipa-fanion.
După acest meci Universitatea - Unirea 0-1, a fost umilitor pentru mine, ca şi pentru foarte mulţi foşti fotbalişti, să apreciez valoarea şi ambiţia unei echipe de care abia de câţiva ani am auzit! Deşi, dacă ar fi să luăm la bani mărunţi trupa lui Dan Petrescu, Urziceniul mult lăudat a jucat destul de modest la Craiova, poate a făcut cel mai slab meci din acest început de campionat. Un orăşel fără nici o tradiţie, poate doar prin Liga a II-a, fără nici o performanţă, a depăşit Ştiinţa noastră, aruncându-ne pe un loc ruşinos, 14. Cum spuneam şi cu alte prilejuri, la Craiova este o firmă frumoasă, dar rafturile sunt goale. Peste noapte, de la obiectivul măreţ - podium, cupe europene - ne-am „propus“ evitarea retrogradării, ceea ce mi se pare umilitor. Ni se sugerează mereu că lotul este tânăr, de perspectivă, că nu mai ştiu ce. Nu înţeleg de ce se ocoleşte adevărul: „cadavrele“, adică jucătorii, nu sunt de podiumul campionatului. Poată să vină şi Trapattoni, n-are cum să facă minuni, n-are cu cine. Poate peste câţiva ani, dar tot cu unele întăriri. Cu actuala politică, aceea a vorbelor goale, ne vom uita mereu cum „dansează“ cu noi echipe precum CFR Cluj, Urziceni, Vaslui, Bistriţa, chiar şi Pandurii.
Probabil că unii oficiali de la Universitatea se vor supăra iarăşi pentru aceste opinii, dar cei care cunosc fenomenul fotbal ar trebui să-i explice finanţatorului că nu putem ajunge în cupele europene doar cu tinere speranţe, cu presiune pe toată lumea, cu...
Craiova parcă a uitat cine a fost în fotbal! Televiziunea ne mai „furnică“ din când în când cu imagini legendare, cu meciurile Ştiinţei prin Europa, atunci