Continuăm gănduri exprimate in articolul precedent. Intervenţia neobişnuită a băncii centrale a SUA (Fed) de a diminua rata de scont (la care băncile comerciale vănd efecte comerciale pentru a obţine lichiditate) intre şedintele lunare dovedeşte ingrijorare mare faţă de "griparea" creditului. Reducerea apetitului pentru risc şi o inclinaţie mai mare către lichiditate explică de ce sunt preferate acum obligaţiuni de stat faţă de efecte comerciale (commercial paper).

In opinia mea, sunt căteva invăţăminte majore ale turbulenţelor prezente pe pieţele financiare. Cănd o zonă mare a pieţelor de credit nu intră sub incidenţa reglementărilor prudenţiale se accentuează riscurile (de pildă, in SUA, piaţa ipotecară nu este reglementată de Fed). Să ne aducem aminte că şi la noi BNR nu s-a implicat ani buni in reglementarea activităţii cooperativelor de credit. Pieţele internaţionale accentuează deficitul de reglementare, intrucăt nu există organisme supranaţionale in domeniu (şi in UE avem o problemă din acest punct de vedere). In plus, există interese puternice de a nu se reglementa operaţiunile fondurilor de risc (hedge fund), ceea ce nu ajută ordinea pe piaţă; fondurile de risc ar trebui să fie supuse cel puţin unor reglementări de disclosure (să se ştie ce tranzacţii fac şi care este situaţia lichidităţii lor).

Utilizarea extinsă a derivativelor a ocultat riscurile asumate de investitori la cumpărarea de obligaţiuni ce aveau intre colaterale ipoteci. Aceste inovaţii financiare nu sunt bine inţelese de utilizatori şi nici nu au o piaţă de tranzacţionare efectivă, care să ilustreze riscurile aşa cum sunt ele revelate de mersul evenimentelor.

Agenţiile de rating au contribuit la deficitul de transparenţă prin calificative mari acordate unor obligaţiuni care, in fapt, aveau in spate hărtii de valoare cu risc inalt.

@N_P