Valentina Siropulo, una dintre bulgaroaicele care au scapat din inchisorile libiene, a povestit, in exclusivitate pentru Cotidianul, despre torturile la care a fost supusa timp de opt ani.
A plecat in Libia in 1998 pentru ca viata era grea, atunci, in Bulgaria. Era tranzitie, salariile erau mici, se faceau concedieri. Fiul ei urma sa termine liceul si vroia sa-l ajute financiar sa intre la facultate. Nu stia insa ce avea sa i se intample.
A fost arestata in februarie 1999 alaturi de alte infirmiere din Bulgaria si de un medic Palestinian si trimisa in instanta in 2000.
Ea adeclarat ca in primul an de detentie nici nu a stiut foarte bine de ce sunt acuzati, fiind perioada in care au fost torturati in modul cel mai crud cu putinta.
Abia dupa un an, in timpul primei sedinte de tribunal, li s-a citit o acuzatie, teribila, in care se spunea ca sunt niste monstri, niste criminiali care au infectat cu HIV 436 de copii din Benghazi. Au fost acuzati ca sunt agenti ai CIA si ai Mosadului, ca au avut relatii extraconjugale sau ca nu au respectat morala libiana.
Valentina Siropulo a precizat ca acuzatiile nu erau adevarate, iar epidemia de SIDA exista deja in acel spital, inainte de sosirea lor.
Mai mult, spune ea, a trait un paradox, pentru ca sase luni a lucrat in acel spital, care era un focar SIDA, fara sa fi avut habar de acest lucru, iar posibilitatea ca ea sa se imbolnaveeasca era foarte mare.
Valentina Siropulo si colegii ei au intentat proces celor care i-au torturat iar acestia au fost gasiti vinovati. Ea a declarat ca era necesar acest proces pentru ca torturile au fost teribile.
"Oameni nevinovati, femei, straini ridicati de la locul de munca si torturati in modul cel mai crud ca intr-un film de groaza. Ne-au torturat fizic, cu batai, cu biciuri speciale, mai avem si acum urmele
