PSD, în goană (era să zic în „geoană“) după revenirea în prim-planul politicii româneşti, care să îi dea şanse să revină la putere, a încercat anul acesta două lovituri. Una contra lui Băsescu în primăvară şi alta în toamnă, contra lui Tăriceanu. Vara şi iarna preferă să stea fie în hibernare, fie în vacanţe pe plaje cu nisip fierbinte. A fost întâi ideea spectaculoasă, aducătoare de procente în sondaje, credeau liderii social-democraţi, a suspendării preşedintelui. Asaltul a eşuat, aşa cum le-am şi spus într-o împrejurare liderilor PSD în cap cu Geoană: „Băsescu are să vă spulbere!“. De ce? Pentru că nu se gândiseră la ce se va întâmpla după votul din parlament, pe teren. Ce va urma nu preocupa pe nimeni din acel staff. Pe teren, Băsescu era foarte tare, mai ales că nu concura contra nimănui. Lumea a preferat ordinea, lucrurile cunoscute, unei aventuri în necunoscut. La întrebarea „Şi după…?“, PSD nu a avut nici un răspuns. Aşa că a suferit o înfrângere, dând o bătălie pe terenul adversarului fără sorţi de izbândă, din dorinţa prematură, în primul rând, a liderilor PSD de a fi băgaţi în seamă (citeşte împărţirea puterii) şi apoi din dorinţa lui Geoană de a se afirma în partid ca „şef“. Acum suntem în aceeaşi situaţie, avem aceleaşi mobiluri. Geoană se crede încă neconsolidat în partid. Vede comploturi peste tot, arată un fel de paranoia faţă de tot ce se întâmplă în Kiseleff, bănuieşte comploturi şi intenţia unora de a-l da jos. Ca să scape de aşa ceva, nu are nici o direcţie, încearcă să fie bine cu toată lumea şi cu amicii lui politici, dar mai ales cu cei care îi vor capul. Frica face şi desface multe. Asta l-a împins la atac pe chestia suspendării lui Băsescu, asta îl scoate şi acum pe câmpul de bătălie. Graba îl face să prefere asaltul la baionetă manevrei politice. Şi nerăbdarea de a se vedea odată şi odată prim-ministru…

Aceleaşi ţinte acum pentru PSD şi