Fie ca le este rusine de insuficienta pregatirii lor, fie se cred suficient de bine pregatite, vedetele muresene ale televiziunilor locale, trec pe langa oportunitatea de a se perfectiona in materie de televiziune, de parca nu i-ar interesa mai deloc. Ba din orgoliu, ba din comoditate, ba sunt plecati in concediu, ba au multa treaba de facut. Treaba ce se rezuma nu la cateva stiri adevarate ci la "doar niste frectii de stiri" sau, pentru cei care cunosc, la jurnale de stiri "citite" din ziarele locale tarziu in noapte. Cinci televiziuni. Atatea avem in orasul asta linistit in care nu se intampla niciodata nimic! Si cand se-ntampla, trece neobservat! Din profesionalism. Plus cateva echipe de corespondenti nationali. Unii foarte buni, altii incepatori, dar nici unul curios de propria meserie vazuta prin ochii unor oameni care nu considera jurnalismul doar un job unde trebuie sa-si faca norma ca sa-si primeasca leafa, ci care-l considera simplu, un mod de viata si traiesc pentru a sti si a imparti si cu altii ceva din experienta si cunostintele lor. Oameni care vin de la mii de kilometri pentru un onorariu de cateva sute de euro (pentru care nici n-ar trebui sa iasa din casa), sa-i ajute, sa-i sfatuiasca, sa le dea o lectie de profesionalism. 40 de euro. O pereche de blugi sau una de pantofi. O noapte de betie in club. Atata costa 4 zile de scoala de televiziune cu oameni care nu fac talk show dupa ureche, care stiu ce inseamna un documentar de televiziune si nu citesc stirile din jurnalul serii din ziar ci fac un jurnal de stiri adevarate, reale, vii, gasite de ei. Doar presarii mureseni ce au acum un job la TV-urile din oras rateaza ocazia de a se perfectiona. Au ratat-o si anul trecut, o rateaza si anul acesta. Rusinica!
Felicitari celor care au venit din toate colturile tarii, pe banii lor, numai pentru aceste training-uri. Felicitari celor care, desi au
