In direct pe canalele de stiri, dar nu la ora de maxima audienta, sa tot fie trei ceasurile, presedintele Traian Basescu iese din somnul politic de vara. Semn ca vacanta cam ia sfarsit.
Undeva in spatele Pietei Galati, intr-un imobil renovat, printre multe altele pe care fatadele le tradeaza ca fiind in continuare in litigiu, la etajul 1, in biroul sau de presedinte de partid, Teodor Stolojan se uita lung imaginea fostului sau sef de la Cotroceni. „Ce s-a ingrasat asta...” Nu l-a mai vazut de la inceputul vacantei.
Fata bronzata a presedintelui dispare in spatele ecranului devenit brusc negru. Stolojan a stins televizorul; da cateva telefoane pe interior si cere sa i se monitorizeze temele abordate de presedinte. Dupa care ii dam drumul.
Intr-o tara in care multa lume se pricepe la orice si la de toate, liderul PLD, fost premier, fost sef de partid liberal, fost candidat la presedintie si fost consilier prezidential, face ce face si, orice ar discuta, ajunge, mereu, la aceleasi subiecte.
Ar fi, desigur, politicianul Calin Popescu Tariceanu, Guvernul Tariceanu 2, Partidul National Liberal, sistemul ticalosit, baietii destepti, oligarhii, Dinu Patriciu.
Haitele de paza ale „sistemelor ticalosite”
Afara sunt vreo 38 de garde, iar discutia porneste de un alt august fierbinte, cel din 1968. „Eram in piata, mandru ca sunt roman”, pe cand Ceausescu rostea celebrul discurs de desolidarizare fata de invazia Cehoslovaciei. N-a durat mult, aceasta mandrie. Nu isi imagina nimeni, atunci, ce va urma sa faca dupa 1970 Ceausescu.
„Romania nu a profitat de acordurile de la Helsinki, astfel ca, in 1989, nu a avut de unde sa lanseze in spatiul public specialisti cu studii in Vest”. Stolojan nu crede, insa, ca 2004 a fost un 1989 intarziat, pentru Romania. „Anul 2004, pentru Romania, a fost unul fericit.
