O bună parte din cumpărături se face automat, sub imperiul obişnuinţei sau al campaniilor publicitare. O vizită prin magazinele din alt colţ al ţării se poate solda, din această cauză, cu un adevărat şoc cultural: multe din mărcile cu care eram obişnuiţi sunt înlocuite de altele, de care n-am auzit niciodată şi pe care nu ştim cum să le „apucăm“. Aţi băut vreodată apă minerală „Amfiteatru“? Probabil că, dacă locuiţi în Iaşi sau aţi

O bună parte din cumpărături se face automat, sub imperiul obişnuinţei sau al campaniilor publicitare. O vizită prin magazinele din alt colţ al ţării se poate solda, din această cauză, cu un adevărat şoc cultural: multe din mărcile cu care eram obişnuiţi sunt înlocuite de altele, de care n-am auzit niciodată şi pe care nu ştim cum să le „apucăm“.

Aţi băut vreodată apă minerală „Amfiteatru“? Probabil că, dacă locuiţi în Iaşi sau aţi călătorit în zonă, răspunsul e afirmativ. Dar lactatele „Iezer“ sau „Monor“ vă spun ceva? Cel mai probabil, vor zice că da doar cei din nordul Transilvaniei. Poate aţi mâncat totuşi produse din carne „Distinct“ de la fabrica cu acelaşi nume din Oradea, sau măcar telemea oltenească cu praz de la „Duvadi“, din Craiova. Nu? Atunci poate că nici sucurile „Adio Sete“ sau berea „Haber“ nu vă sună tocmai cunoscut...

Staţi liniştit, nu e nimic în neregulă cu dumneavoastră! Toate produsele pomenite mai sus, alături de alte câteva sute de acelaşi gen, au o arie limitată de răspândire. Uneori e vorba de o rază de 100-150, poate 200 de kilometri, în funcţie de „forţa“ departamentului de distribuţie. Alteori, diferenţele dintre provinciile istorice se dovedesc destul de puternice şi din punct de vedere comercial. În multe cazuri, desfacerea se limitează numai la judeţul natal al produsului, ba chiar sunt situaţii în care avem de-a face cu o