Am parcurs Raportul „Romania educatiei, Romania cercetarii“, elaborat de Comisia prezidentiala pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii, dar si noul pachet legislativ din domeniul educatiei, cu preocuparea fireasca a pedagogului si cercetatorului, caruia nu-i poate fi indiferenta soarta unui sistem in care s-a format si pe care incearca sa-l serveasca, dindu-si masura valorii sale umane si a capacitatilor sale intelectuale. Ma declar alaturi sufleteste de acest sistem la fel cum, vorba lui Gabriel Liiceanu, esti aproape de o fiinta draga, care este in suferinta si pentru salvarea careia ai face orice.
Documentul elaborat de Comisia prezidentiala face o radiografie a tuturor etapelor educatiei, de la cea timpurie pina la nivelul masteratelor si al doctoratelor. Se prezinta statu- quo-ul fiecarui nivel si solutiile care, in viziunea comisiei, ar duce la revigorarea sistemului. Nu pot sa nu remarc faptul ca la elaborarea documentului au participat doar cadre didactice universitare, dar nu si specialisti in educatia timpurie, profesori din invatamintul preuniversitar (gimnazial sau liceal). Cum poti elabora planuri pe termen lung fara a consulta principalii actori implicati in acest proces?
Raportul seamana mai degraba cu un plan managerial pe termen mediu si lung, care ocoleste detalii esentiale legate in primul rind de sursele de finantare. Un singur exemplu: deschiderea acelui cont in care statul, ca prim contribuabil, ar trebui sa depuna 500 de euro mi se pare o idee demagogica. Companiile de asigurari au produse specifice tocmai cu scopul investitiei in educatie. Nici nu vreau sa ma gindesc la reactia analistilor economici daca o asemenea decizie ar fi luata. Dar sa admitem, spre binele copiilor, ca o asemenea decizie s-ar lua. Iata insa continuarea: acest depozit ar urma „sa fie alimentat anual de catre parin
