PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
In seara lui 28 august, pe fostul Stadion 23 august, s-a intămplat exact ceea ce era normal: o iluzie, un sentiment fals de incredere s-a risipit ca fumul de ţigară.
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
In seara lui 28 august, pe fostul Stadion 23 august, s-a intămplat exact ceea ce era normal: o iluzie, un sentiment fals de incredere s-a risipit ca fumul de ţigară.
S-a dus dracuâ speranţa a 50.000 de plătitori de bilete şi a milioane de oameni care au nădăjduit că, măcar de data asta, cu milioanele de euro pe masă, dinamoviştii vor putea să fie o echipă. Din păcate, in mod abuziv-sentimental, am refuzat să acceptăm că am investit un enorm capital de incredere intr-o oaste de strănsură, alcătuită in majoritate din nişte rataţi refuzaţi sau returnaţi de Europa.
Dinamo 2007 este o echipă de loseri. O scrie un dinamovist care şi-a dorit, cu toată fiinţa lui, să se inşele in pesimismu-i funciar. De la generaţia lui Oneaţă Augustin incoace, Dinamo a fost condusă şi reprezentată de nişte mămăligi care s-au scăpat pe ele-n nădragi de emoţie sau cărora le-a stat ceasul de fiecare dată cănd şi-au dat intălnire cu gloria. Iar intruchiparea perdantului perfect este, culmea, unul dintre jucătorii exponenţiali de odinioară, Mircea Rednic. Impreună cu el, intr-o comuniune strănsă şi ca arc peste timp după irealul rateu din dubla Anderlecht - Rapid, monumentul de indolenţă numit Florin Bratu. Glorificat de presa sportivă pe principiul laudei chiorului in ţara orbilor, atacantul dinamovist are pe teren o privire in care se citeşte neantul.
Ce poţi să scrii după o asemenea umilinţă? Că Vali Năstase, prezentat la repatriere ca un soi de Fernando Couto mai blond, nu ştie nici să stea in teren, nici să paseze, nici să facă marcaj şi nici cu mingea? Că aşa-zisul fundaş George Blay, ilara găselniţ
