Ion Iliescu iese la atac in contextul in care a fost pus sub invinuire in dosarul mineriadelor. in ceea ce ma priveste, acest lucru mi se pare ireal. Nu faptul ca Iliescu a iesit la atac, ci ca a fost pus sub invinuire intr-unul dintre dosarele despre care nu credeam ca vor ajunge aici, in vecii vecilor. Si totusi, aceasta este o fata placuta a Romaniei anului 2007 si imi place sa repet si sa-mi recitesc propriile rinduri: Ion Iliescu are probleme cu justitia din cauza mineriadelor. Doar din pricina acestui simplu fapt, Romania devine, cel putin pentru mine, o tara mai respirabila. Este Romania europeana.
Cum altfel, atacul platonic-iliescian se poate rezuma in citeva cuvinte: Basescu vrea sa se razbune; procurorii militari profita de sprijin politic primit din partea (si eventual la initiativa) lui Basescu, nu este o actiune juridica, este un act politic.
Nu ca persoana fostului presedinte nu ar fi importanta, dar daca Traian Basescu se ocupa cu astfel de „razbunari“ si „persecutii politice“ inseamna ca nu ar mai avea timp de nimic altceva decit sa pregateasca dosare si sa insceneze razbunari tuturor celor care, de-a lungul timpului, au reclamat aceste lucruri. Iar galeria acestor figuri nu este deloc inconsistenta: Adrian Nastase, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, fostul ministru UDMR al Comunicatiilor si lista poate continua; intregul spatiu al acestui articol nu ar fi de ajuns pentru a-i insira pe toti. Dar asta nu inseamna ca Traian Basescu ar fi un politician strain de astfel de practici, acest lucru nu poate fi demonstrat decit in defavoarea sa, daca se va gasi cineva sa dovedeasca aceste lucruri. Atunci vom fi stiut si mai nimerit ar fi daca, in locul vorbelor goale, oamenii ar produce dovezi reale. Doar ca a devenit convenabil astazi, cind ai o problema cu justitia, sa intri in grupul celor care-l acuza pe Basescu ca este in spatele tuturor
