"Foncieră", o ştim cu toţii, e numele de altădată al impozitului pe terenuri, taxa funciară. Credeam că aşa-l pronunţa Moromete. Uite că nu; aşa scrie aici, pe o chitanţă emisă în 1915 de circumscripţia de percepere din comuna Văleni, districtul Prahova. S-au plătit zece lei pentru "verificare cazane". Cazane de ţuică? Alte rubrici, pentru hectarul de vii sau de pruni, au fost lăsate în alb. Poate că era cazanul de aramă de la baie, în care focul de lemne aprins dedesubt încălzea apa. "Fonciera" a fost de 24 lei şi 38 bani, alte sume fiind indicate pentru "patentă" (permis de funcţionare: în acest caz, pentru o societate cooperativă, tipografia "Neamul Românesc"), pentru "fondul comunei" şi pentru "drumuri".

În acelaşi cufăr, plicuri peste plicuri. Ce e aici? Alte chitanţe îngălbenite, de data asta de la "Primăria comunei Bucuresci". Sînt din anii 1898-1900, pentru casa din str. Icoanei, 64. Taxele se plăteau de două ori pe an, la 1 noiembrie şi la 1 mai. Abonamentul la serviciul de colectare a gunoaielor era de 8 lei şi 10 bani. Atît despre administraţia financiară.

Cum stăm cu societatea civilă? Stăm bine, dar hîrtiile pe care le răsfoiesc acum sînt de la Iaşi, din timpul refugiului din 1916-1917, fiindcă poartă ştampila cenzurii militare. O invitaţie din partea Ligii Femeilor din România, care-şi ţinea adunarea generală în casele Emilian, strada Vovidenia, nr. 4, şi încă una, de la Asociaţiunea pentru emanciparea civilă a Femeilor Române, secţiunea Iaşi. Întrunirile Cercului Femenin aveau loc în fiecare joi, de la 4 la 7 p.m., "în casele D-nei Laura Zaharia, str. Buna-Vestire, nr. 1, unde se află şi Biblioteca Asociaţiei". Ce s-o fi întîmplat cu cărţile? Dar cu acele doamne militante? Nu-mi vine să cred că bunică-mea, cu răspunderea unei familii de zece persoane, în vremuri aşa de grele, mai găsea timp ca să asiste la şedinţele sufragetelor noas