Nu vreau să fiu furios, chiar nu vreau, pe bune! Mă scald în Xanax şi stau în poziţia lotusului pînă mă doare fundu’. Gîndesc numai lucruri bune şi frumoase, dar iată că sună telefonul sau îmi verific e-mail-ul şi iar îmi vine să strîng oameni de gît. Pentru că, să nu aveţi nici un dubiu, în spatele tuturor lucrurilor se află oameni. De fiecare dată cînd în New Orleans sau în Statele Unite (care sînt un fel de New Orleans la scară mai mare), cineva dă vina pe "birocraţie", "regulamente", "guvern" etc. rezultă faptul că două-trei făpturi lipsite de simţire, care arată ca dumneata sau ca mine, bunăoară, se fac vinovate de toată porcăria. O persoană bine intenţionată - şi există şi din acestea - nu are nevoie să se ascundă după "regulamente", îţi poate rezolva problema într-o clipită. Necazul e că toţi oamenii sînt furioşi şi sar la tine în sfînta tradiţie, ţinută la mare cinste, a lovirii celui mai slab. Cineva trebuie să facă pe cîinele. N-o să intru în exemple concrete acum, dar toată lumea ştie, de pildă, că Entergy e dracu’ împieliţat. Te încarcă la plată, te mint în faţă, te ameninţă, folosesc orice clauză unsuroasă din contract ca să ţi-o tragă. Şi cu toate acestea, cei care lucrează la Entergy nu fac nimic să schimbe lucrurile, ba chiar s-ar putea să le placă să vadă oamenii canonindu-se astfel. De ce? Pentru că sînt furioşi pe companiile de cărţi de credit. Iar oamenii care "cîştigă şi ei o pîine" - aşa cum ziceau şi naziştii -, lucrînd la companiile de cărţi de credit, se bucură în secret că pot provoca, la rîndul lor, durere, pentru că sînt supăraţi pe cei de la organizaţiile de servicii de sănătate. Iar cei ce lucrează la serviciile de sănătate sînt foc şi pară pe ăi de la... (introduceţi aici vătaful favorit). Problema e că toate aceste companii şi entităţi birocratice care ne-au transformat în agenţi ai răului ne îmbuibă cu lene şi răutate şi ne l