Ce l-o fi apucat pe Vasile Blaga să le vorbească femeilor democrate de la Costineşti tocmai despre prostituţie, nu ştim. O fi având dânsul ceva pe suflet. Cert este că a abordat subiectul plin de compasiune şi de înţelegere faţă de viaţa tot mai grea a slujitoarelor celei mai vechi profesii din lume, lipsite de asigurări sociale, de o protecţie oareşcare şi cu perspectiva şomajului în faţa concurenţei tot mai acerbe de pe piaţa europeană. Desigur că există o nuanţă polemică în această abordare şi nu putem să nu ne gândim la faptul că fostul ministru de Interne pune această situaţie pe seama incapacităţii actualului guvern, liberalo-maghiar, de a gestiona problemele majore ale actualităţii. Şi pentru ca tragerea spuzei pe turta proprie să fie completă, secretarul general al democraţilor a ţinut să reamintească faptul că, el personal, pregătise deja o lege în acest sens şi că numai lăcomia de putere a partenerilor liberali, care i-au aruncat în afara guvernării, a făcut ca România să aibă astăzi o problemă în plus, în loc de una în minus.

Legalizarea prostituţiei este o temă dragă politicienilor români de toate culorile. Încă în zorii democraţiei s-au făcut auzite vocile care au pledat în favoarea acestei soluţii, iar demersurile n-au încetat aproape niciodată. Dincolo de rezervele de ordin moral ale unor categorii de populaţie, legalizarea prostituţiei este un subiect popular şi cu o mare doză de acceptare. Fenomenul trebuie privit cu realism şi fără false pudori, şi oricât de restrictivă ar fi legislaţia din domeniu, aceasta nu va putea să împiedice funcţionarea şi proliferarea fenomenului care se bazează pe o regulă fundamentală a pieţii: cererea şi oferta. Din motive pe care n-are rost să le înşirăm aici, cererea ‚sexului liber” este o realitate în creştere, pe care o accentuează condiţia noastră de ţară cu pretenţii turistice. Sexul românesc e un brand şi ac