- Editorial - nr. 169 / 30 August, 2007 Comparatia la care am recurs in precedentul editorial asemuind Romania cu Marocul a trezit nemultumirile unui cititor care a tinut sa remarce ca tara mai sus invocata din randul continentului african si cea mai aproape de Europa este mult mai bine pusa la punct decat Romania, ea avand sosele si autostrazi impecabile. Singurul capitol la care aceasta se apropie de noi ar fi proasta gestionare a gunoaielor. In consecinta, zicea interlocutorul nostru, daca vrem sa gasim corespondenti ai saraciei si mizeriei noastre ar fi bine sa ne indreptam privirea catre alte zone ale negrului continent, precum: Angola, Uganda, Ruanda, Zair, tari insa pe care nu le-a vizitat si despre care stie doar din auzite. Sa vedem insa care ar fi punctele slabe ale Romaniei in raport cu suratele ei de pe batranul continent si indeosebi cu nucleul tarilor cele mai civilizate ale acestuia: Austria, Elvetia, Suedia, Norvegia, Finlanda, Germania si Franta. Realitatea trista este ca cea de-a noua tara din Europa, dupa populatie si a unsprezecea, dupa teritoriu, care suntem noi, sufera de o inapoiere cronica din toate punctele de vedere. Lucrurile cele mai evidente si care sar imediat in ochii tuturor, dar mai ales ai strainilor, din momentul in care au trecut granita, sunt imaginea deplorabila a teritoriului, cu aspect de paragina totala, avand ca dominanta omniprezenta ierburilor si a balariilor pe ogoare, santuri si la marginea drumului,a pamantului nelucrat sau a recoltelor proaste. Satele si orasele par, in marea lor majoritate, darapanate si neingrijite, cu fatade murdare sau scorojite ce dau impresia lipsei elementarului spirit gospodaresc, atat la nivelul cetateanului, cat si la cel al autoritatilor locale si centrale din administratie. Imaginea aceasta a casei fara stapan castiga in consistenta pe masura ce se inainteaza in teritoriu, unde prezumtivii