I se spune Veneţia nordului şi ştiam că e un oraş medieval foarte spectaculos care merită vizitat mai degrabă chiar decît Bruxelles-ul. Odată intrat în Belgia, dinspre Franţa, te surprinde peisajul industrial şi maniera mai agresivă de condus a şoferilor. Observi felinarele care luminează autostrăzile noaptea (sistem unic în Europa), dar şi asfaltul mai prost întreţinut decît în Franţa. Şi hotelul din Bruges a fost surprinzător prin camera nemăturată primită la mansardă şi prin mirosul urît care venea de la canalul cu apă neagră pe malul căruia se afla. Nici o legătură cu imaginile idilice de pe Internet. Şi mi-am amintit odiseea rezervărilor pe Internet în care multe hoteluri, după ce aflau că sînt din România, se declarau ocupate. Altele cereau garanţii bancare sau puneau condiţii de genul: pentru copil trebuie plătită cameră separată. Un alt obicei al locului este să-ţi ceară să ajungi la hotel înainte de ora 6 seara. Mi-am amintit şi de e-mail-ul oţărît pe care l-am primit atunci cînd am anulat o rezervare pentru că nu mi-a fost confirmată nici după două zile. Hotelierul mă întreba dacă aşa facem la noi în ţară (adică să ne răzgîndim, probabil). I-am răspuns că la noi se răspunde mai repede la un e-mail (sper să fi avut dreptate). M-am întrebat apoi dacă vederea constantă spre o curte interioară, ultimul etaj sau mansarda ce ne-au fost frecvent "rezervate" nu sînt cumva un soi de discriminare pentru est-europeni. Toaletele urît mirositoare din Belgia erau însă cu siguranţă pentru toată lumea. În acea primă seară, am aşteptat o oră să fiu servit la un restaurant somptuos dintr-o piaţă centrală. Mi-am închipuit că mîncarea necesita mult timp pentru preparare. Dar şi pentru "elaborarea" notei de plată a fost nevoie de foarte mult timp. În sfîrşit, era cît pe ce să-mi generalizez impresiile şi despre Belgia, şi despre locuitorii ei, fie ei flamanzi sau valoni. N