- Social - nr. 169 / 30 August, 2007 Imi amintesc, cu nostalgie, ca acum vreo 35-40 de ani, vestitii cultivatori de pepeni galbeni si verzi (lubenita), din Sanpaul, isi sarbatoreau cu demnitate, bucurie, fast si orgoliu "Ziua pepenilor si a pepenarilor"! Sarbatoarea facea "concurenta" marilor sarbatori religioase, precum Craciunul sau Sfintele Pasti! Gospodinele faceau sarmale, cozonaci, paine rumena in cuptor, prajituri, fripturi si vinuri din "crama" proprie. Drumurile erau pietruite cu piatra adusa in carute, din raul Mures, santurile curatate, pomii dati cu var alb, curtile maturate, casele spoite si... peste tot se simtea o mare sarbatoare. Colibele pepenarilor din Sanpaul se puteau zari pe pantele insorite; erau confectionate din tulpini fragede de salcie pletoasa, acoperite cu stuf si trestie. In mijloc era un pat si in tavan un "lampas" ce dadea o lumina palida, de legenda. In fata colibei, o masuta, un scaun, si multi pepeni galbeni si lubenita. Pepenii galbeni, un soi special cu coaja subtire, galbena si scortoasa, aveau miezul galben-portocaliu, ce raspandea un miros imbatator si era dulce ca mierea albinelor. Lubenita, cu coaja complet neagra si subtire, avea miezul rosu ca sangele, samburi putini si la fel de dulce ca mierea. In tarlaua unde se cultivau pepenii, zareai ceapa, usturoi, morcovi, patrunjel, rosii, vinete si varza - semn ca pepenarii stiau sa valorifice fiecare milimetru de pamant, pe care-l lucrau cu respect si demnitate. Pamantul le daruia, binecuvantandu-le munca, roade bogate, dulci si bune, pe care pepenarii le puteau valorifica, achizitionand produsele de care aveau nevoie. Romii din Sanpaul, pepenarii, lucrau si la Combinatul "Azomures", avand pe langa casa animale si pasari, ducand o viata indestulatoare. Casele romilor din Sanpaul nu erau mai sarace ca cele ale "gagiilor" - romani sau maghiari - ba, din contra, unele chiar mai arat