- Diverse - nr. 169 / 30 August, 2007 Granicerii maghiari au ramas la pichet si, trecand din casa in casa, au adunat pe toti locuitorii pe care i-au gasit si i-au dus in apropierea pichetului, pe ratul lui Adam Samu: batrani, femei, copii. Acolo i-au pus pe randuri si le-au zis: "Intoarceti-va cu fata spre fratii vostri!" Entuziasmul satenilor la sosirea ostasilor romani nu putea fi iertat. Doua pusti mitraliere au fost amplasate de o parte si de alta a celor adunati, de unde puteau executa foc incrucisat asupra napastuitilor. S-a intamplat, insa, ca in acele momente sa apara, in zbor razant, doua avioane de vanatoare romanesti, care, probabil, au observat multimea si au facut o rotire peste sat. Ostasii unguri au luat-o la fuga, incercand sa se adaposteasca, iar oamenii s-au risipit spre lanurile de porumb si de floarea soarelui, de unde multi au luat-o spre paduri. Ostasii nu i-au urmarit, ci s-au indreptat spre pichet, cautand adapost sub coroanele salciilor, evitand terenul deschis. In zilele urmatoare, pana la plecarea granicerilor din sat, care au dus cu ei tinerii si barbatii maghiari apti sa poarte arme, oamenii au stat mai mult ascunsi. Printre acestia s-a aflat si invatatorul nostru, Victor Contiu, care, in acei ani, n-a mai profesat, dar era cautat cu insistenta. Intr-o noapte, la cateva zile dupa intamplarea cu satenii, s-au auzit focuri de arma trase intre casa noastra si sat. Ne-am alarmat si pandeam orice miscare. A aparut indata o mogaldeata, pe care am identificat-o ca fiind o femeie. Era doamna Lucretia, sotia invatatorului din sat, care a fost aruncata peste granita. Ea cunostea limba maghiara si a inteles din conversatia celor doi graniceri ca aveau ordin s-o impuste. Dupa ce au iesit din sat i-au spus sa plece mai departe singura si au tras in urma ei doua focuri de arma. Era foarte speriata si a zacut cateva zile in casa la noi. Intr-una din se