De cand dl Patriciu, adversarul numarul unu al presedintelui Basescu, a devenit si numarul unu in topul miliardarilor, se prefigureaza o noua lupta de clasa: cea dintre clasa politica si clasa oligarhilor.
Deteriorarea si degenerarea celei dintai si intarirea celei de-a doua - care tinde sa devina a doua putere in stat controland executivul, legislativul, justitia, serviciile secrete si mass-media - au facut ca intre cele doua jumatati care au convietuit pana acum in pace, intelegere si sprijin reciproc si la bine si la rau si au crescut impreuna o groaza de copii care se tot imperecheaza intre ei,
sa intervina eterna competitie: cine aduce mai multi bani in casa? Iar cine detine banii vrea sa detina si decizia directa si sa nu mai depinda de capriciile consortilor politici. Vorba lui Gigi Becali: eu dau banii, eu fac echipa.
Cam asa gandesc de fapt si finantatorii partidelor, care, dupa ce si-au facut plinul, vor - asa cum Becali vrea sa-i comande "regelui" Hagi - sa comande presedintii, premierii, ministrii si, in general, toata schema de joc a societatii. Nu ca n-ar fi facut-o si pana astazi (dar mai ferit) - numai ca acum vor sa excluda orice surprize gen dosare la DNA, CNSAS ori anchete tv.
Lupta se anunta dura si fara menajamente si, dupa primele semne, s-ar spune ca onor clasa politica e deja in genunchi. Sedinta PSD unde dupa ce si-au anuntat vitejeste motiunea de cenzura, liderii partidului s-au adunat sa-si linga ranile e mai mult decat elocventa pentru decalajul intre camasa de forta infatisata la tv si scutecele umede de la sediu.
Ce secventa: marele Hrebe propunand vanzarea imediata a motiunii ("daca n-o mai depunem, negociem cu liberalii cateva posturi de ministru"), dl Rus - grupul de la Cluj cerand vanzare dupa depunere ("atunci am parea barbati, acum am fi curve") si dl Vacaroiu plangandu-se
