De trei decenii, lumea bogată discută despre cum să reducă dependenţa de petrol importat. Dar, în ciuda retoricii, problema aprovizionării cu petrol s-a înrăutăţit, iar securitatea energetică a devenit şi mai complicată. Cu toate apelurile repetate ale politicienilor pentru independenţă energetică, în ultimii 30 de ani Statele Unite şi-au dublat dependenţa de petrol importat, care acum reprezintă aproape două treimi din consum.

Ameninţările cu stoparea aprovizionării cu petrol, pentru a atinge scopuri politice, au o lungă istorie, mai ales cînd e vorba de Orientul Mijlociu. Membrii arabi din Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol au impus un embargo în perioada războiului din 1967, dar acest apel nu a avut prea mare efect pentru că Statele Unite se bazau atunci pe petrolul propriu, în cea mai mare parte.

Dar în timpul războiului de Yom Kippur din 1973, embargoul arab a avut un efect mai mare, pentru că între timp crescuse importul american de petrol. Embargoul a dus la creşterea preţurilor şi a determinat o perioadă de inflaţie şi stagnare în întreaga lume. S-a mai demonstrat atunci şi că petrolul este un produs global. Deşi embargoul a vizat Statele Unite şi Olanda, forţele pieţei au făcut ca toate ţările consumatoare să simtă efectele: penurie de petrol şi inflaţie. Embargourile în privinţa petrolului s-au dovedit a fi un instrument orb, care afectează multe alte ţări, pe lîngă cele vizate.

În urma oscilaţiilor preţului petrolului, securitatea energetică se baza pe patru componente. Liberalizînd preţurile energiei, guvernele au permis pieţelor să încurajeze conservarea şi căutarea unor noi resurse. În plus, guvernele au introdus subvenţii modeste şi regulamente, pentru a încuraja conservarea şi reînnoirea surselor energetice. Unele guverne au început să depoziteze petrol în rezerve strategice, care să poată fi folosite pentru scurte perio