Mondializarea trufelor

"N-am văzut niciodată turişti ca anul ăsta, pardi!" Din vîrful colinei, Robert se uită mirat către piaţa centrală din orăşelul Apt. 12 mii de locuitori, populaţia obişnuită, număr aproape dublu în această dimineaţă de sîmbătă, cînd are loc faimoasa piaţă (marché). Turiştii din toată regiunea au coborît dealurile Luberon-ului spre a-şi face proviziile pentru săptămîna viitoare. Mirosurile de levănţică, ulei de măsline, legume proaspete şi brînză de capră străbat piaţa şi străduţele înguste. Robert, sexagenar dinamic, parchează camioneta într-o pantă şi îşi face loc energic prin marea de turişti salutînd, ici şi colo, cîte o cunoştinţă: "Ăsta e fostul nostru vecin" - îmi indică scurt din cap pe unul dintre vînzători. "E plin de bani, dar tot vine săptămînal să îşi vîndă sucul de piersici." Robert nu se opreşte însă la vecinul cu sucul de piersici, nici la cel care vinde brînză proaspătă de capră, nici la negustorul de vinuri ("vinurile de Luberon, mai bune decît cele de Bordeaux", aud o explicaţie competentă către un cumpărător ezitant). Merge glonţ la brutărie şi la chioşcul de ziare de unde îşi ia La Provence şi comentează cu Karim, vînzătorul, numărul excepţional de turişti: "Au venit din nordul Franţei - sugerează Karim - acolo plouă de peste o lună". "Nu numai - răspunde gazda mea - e plin de belgieni, germani şi englezi. Cumpără din ce în ce mai multe case şi se instalează aici." "E rău?" - întreb eu. "Unii spun că e bine, alţii că nu", răspunde, înţelept, Robert. Luberon-ul era o regiune săracă, acum, graţie turismului, se dezvoltă. "Dar - oftează el, uitîndu-se la mulţimea care îl înconjoară - anul ăsta parcă sînt prea mulţi...."

"Prea mulţi turişti" - frază pe care aveam să o aud de cîteva ori în timpul sejurului meu în Provence. Adevărul e că regiunea e magnifică. Dealuri acoperite de o vegetaţie pe jumătate continental