Cine a avut curajul să facă lista de intelectuali de care ar depinde soarta ţării, - Constituţia şi celelalte, - îşi aprinse paie-n cap...
Cum, domnule, ăia da, şi noi nu?!...
Rezon. Ce-nseamnă să fii intelectual?...
Păi...să fii dăştept... Şi dacă nu eşti...? ... Cine nu, - ăia e proşti!...
Colosală definiţie. Da' n-am văzut eu şi scriitori p-acolo, - uite, să-l fi pus pe Cărtărescu, întrucât mâine-poimâine, ia Nobelul, orişicât!...
în fine. Dar să dăm un exemplu. îl rugăm pe Rebreanu să aranjeze el Constituţia... Crezi că iese? Aiurea! - tot un roman scrie... Când nouă ne-ar trebui un sistem ţeapăn de legi, trainic întocmit...
Atunci, s-o ia Liiceanu, că tot dumnealui îi veni ideea.
- Filosoful?... îţi trage o prolegomenă... Sau ceva... contra lichelelor...; ori să torni niţică afecţiune peste ură... să scoţi capra...
Poetul naţional proceda altfel; ...el venea atunci întâia oară să modifice lucrurile... să schimbe... sapa-n condei şi brazda-n călimară... Alfabetizare generală.
Nu, să nu o luăm de la început, că între timp am mai evoluat. Trebuie stil, fineţe...
Aaaa, mi-a venit o idee. îl rugăm pe domnul Pleşu!...
- Care şi-a dat anu' trecut demisia din postul de consilier al Preşedintelui? Taman dumnealui!...
- Mda, poporul nu-nţelege... Că la noi demisia nu şi-o dă fieştecare...
- Atunci, ce s-a mai băgat între ăia?!...
Celălalt potrivi arătătoarele, unul lângă altul, şi le frecă cu înţeles...
- Aaaa, că sunt amici?!... Ce, parcă nu i-am văzut acu^ câteva luni la televizor discutând?...
Domnul Liiceanu vorbea mai mult, că e mai locvace, iar domnul Pleşu mai mult tăcea, se uita, şi zâmbea, cu aerul că-şi zicea, franţuzit, cum suntem câteodată... "cet emmerdeur!"...
Pe autorul insurpasabil, care scrie despre îngeri, nu-l pui să-ţi cârpească o Cons
