Teodora Stanciu - Stimată doamnă Profesor, cineva din familia dvs. s-a ocupat de arborele genealogic, nu-i aşa?
Zoe Dumitrescu-Buşulenga - Da, e adevărat. Spre marele nostru haz. Noi ne amuzam când unchiul meu, fratele mai mic al tatălui meu, colonelul Dumitrescu-Jipa, a făcut un arbore genealogic, după foarte multe cercetări. Fiindcă el era singurul care-şi adăugase la nume şi numele străbunicului, care, neavând băieţi, i-a cerut fetei lui celei mai mari ca unul dintre băieţii ei să poarte numele lui. Şi el se numea Dumitrescu-Jipa, aşa cum se numea străbunicul meu şi bunicul lor. În arborele lor genealogic, ramurile se desfăşoară până la curtea lui Caragea. Fiindcă străbunica, Ana Lambru, era fiica unui boier de la curtea lui Caragea, care se numea Grigore Lambru. Şi, fireşte, mai 'nainte toţi ai lor au fost cu ranguri de boierie. Era o femeie foarte frumoasă, foarte înţeleaptă. Şi eu mă gândesc că ea a făcut căsătoria cu străbunicul Nicolae Jipa, care era mare comerciant, din marea familie a comercianţilor din Şcheii Braşovului, ctitori ai Bisericii Sfântul Nicolae din Şchei, ai Şcolii lui Anton Pann ş.a.m.d. Ei erau de peste o sută de ani acolo, aveau o enormă extensie a activităţii lor şi în toată Europa, erau mari comersanţi, cum se spunea pe vremea aceea. Şi ea a acceptat să se mărite cu el, deşi ea era boieroaică, iar el era negustor, dar făcea parte dintr-o familie mare de negustori. El era un om adorabil. Întâi că vorbea cinci limbi străine, începând cu turca şi terminând cu germana, ca un mare comerciant ce se afla. De la Leipzig la Istanbul, el trebuia să se descurce prin toate ţările, să-şi trimită mărfurile. Şi ea, care era foarte frumoasă, a acceptat să se căsătorească cu el. Bineînţeles a fost o căsătorie foarte fericită, s-au iubit foarte mult. Şi au avut mulţi copii, dintre care, din nenorocire, n-au rămas decât fetele.
T. S
