Parcurgem în aceste zile primele momente ale unuia dintre marile evenimente festivaliere ale vieţii muzicale internaţionale actuale. Concertele maeştrilor şi - în paralel - descoperirea, promovarea tinerilor muzicieni. Este una dintre particularităţile Festivalului şi Concursului Internaţional "George Enescu". încă de la prima sa ediţie, din toamna anului 1958. Pe atunci apăreau pe scena Ateneului bucureştean câţiva dintre muzicienii cu care Enescu însuşi a colaborat pe podiumul de concert. Mă gândesc la Yehudi Menuhin, la David Oistrach, la George Georgescu. Alături de marele maestru au trecut cu toţii în eternitate.Tinerii laureaţi ai primelor ediţii ale concursului, pot fi întâlniţi astăzi pe marile scene de concert, de operă, ale lumii. în anii '80, dar şi în deceniul următor competiţia tinerilor a suferit. A fost desfiinţată la indicaţia cuplului dictatorial. Reluarea acesteia s-a facut stângaci, a fost anevoioasă. Ne lipseşte şi astăzi concursul de canto al vocilor susţinute de cultura stilistică. Ne lipseşte concursul de violoncel. Iar aceasta în condiţiile în care Enescu a compus o importantă lucrare concertantă, de asemenea lucrări camerale destinate acestui instrument. De la o ediţie la alta, în vremea din urmă, s-au făcut progrese însemnate, s-a câştigat experienţă. Inclusiv pe direcţia promoţiei acestui mare eveniment. Unul dintre cele două sau trei din Europa, din lume.
Se spune apăsat şi nu prea ne place, nouă, oamenilor de cultură, se spune că reclama este sufletul comerţului. Sună vulgar atunci când te referi la artă, la muzică.
Şi totuşi... Cum să afli despre organizarea, despre susţinerea unui eveniment artistic dacă nu deţii informaţia necesară? Cum să ajungi în sala de concert, în sala de expoziţie, cum să-ţi dai seama dacă merită efortul financiar privind obţinerea biletului de intrare, dacă nu dispui de datele elementare privind na