- Diverse - nr. 170 / 31 August, 2007 - In urma cu doi ani, in viata dumneavoastra s-au intamplat niste evenimente deosebite. Ma refer, desigur, mai intai, la implinirea frumoasei si respectabilei varste de 70 de ani, apoi la primirea Ordinului ,,Meritul pentru Invatamant" in gradul de Cavaler si la incununarea acestei importante aniversari cu titlul de ,,Cetatean de Onoare" al municipiului Toplita. Cu prilejul unui interviu pe care mi l-ati acordat atunci, raspunzandu-mi la una dintre intrebarile ,,clasice" privitoare la planurile de viitor in ale scrisului, mi-ati spus ca lucrati la un roman cu tenta autobiografica, intitulat atunci, provizoriu, ,,Drum spre viata". Constat acum ca v-ati tinut de cuvant, romanul este gata, a si fost lansat (ca de obicei, la Biblioteca municipala ,,Petru Maior" din Reghin, unde, daca nu ma insel, v-ati lansat, in premiera, aproape toate cartile pe care le-ati scris), iar titlul provizoriu de atunci a ramas definitiv. De ce? - Pentru ca ,,Drum spre viata" este o carte cu tineri si despre tineri, aflati la portile vietii, adica la inceputul drumului spre viata. Unii dintre tinerii eroi ai cartii aveau sa-l si parcurga, altii, din pacate, nu, avand un destin tragic, precum tanara eroina Silvia Movila. - Romanul se incheie cu doua epiloguri. Cel de-al doilea intitulat ,,Dupa 20 de ani. Mihai Silion: Pagini (ascunse) de jurnal". Ce este fictiune si ce este realitate in acest epilog? - Nimic nu este fictiune acolo. Epilogul contine pagini reale ale jurnalului meu de insemnari din ultima perioada a dictaturii ceausiste, pe care, ca sa folosesc o exprimare apropiata de cea a lui Camil Petrescu, i le-am imprumutat, cu amanunte cu tot, eroului principal. Ele incep in 1983 si se incheie cu evenimentele din decembrie 1989. Unele dintre acestea au fost publicate in ,,Adevarul Harghitei", in 1990, de colegul meu de redactie de atunci, Ioan