- Editorial - nr. 170 / 31 August, 2007 Dupa cum se stie, arbitrajul international, "unul dintre cele mai vechi mijloace de reglementare pasnica a diferendelor dintre state", este o "institutie exclusiv conventionala al carei fundament juridic este consimtamantul partilor, nici un stat neputand fi constrans sa se supuna unui organ arbitrar, oricare ar fi acesta, fara asentimentul sau si, cu atat mai mult, impotriva vointei sale exprese si liber exprimate". Cum a fost arbitrajul din 30 august 1940 de la palatul "Belvedere" din Viena? La fel ca si cel din 2 noiembrie 1938 privind dezmembrarea Cehoslovaciei: un simulacru pentru "reimpartirea zonelor de influenta si de dominatie", din partea revizionismului, capatand, pe acest fond, dimensiuni hiperbolice". O spunea - in decembrie 1934 - chiar ministrul nazist de externe, von Neurath: "Luptand pentru desfiintarea Tratatului de la Versailles, in mod firesc Germania este silita a da sprijinul sau moral tuturor celor care lupta pentru revizuirea tratatelor, deci si Ungariei (…), data fiind situatia identica ce exista intre noi, cei care luptam impotriva Tratatului de la Versailles, si Ungaria, care lupta impotriva Tratatului de la Trianon". Cehoslovacia a fost unul dintre primele obiective ale politicii revizioniste si revansarde, transformata intr-o drama in mai multe acte, rolurile principale revenind Germaniei si Italiei, ca si in cazul Romaniei, care va fi sfasiata mai apoi. La München, in 29 septembrie 1938, Hitler, Mussolini, Chamberlain si Daladier au semnat "acordul" prin care teritoriile sudete ale Cehoslovaciei au fost incorporate Reichului. "La Viena, la 2 noiembrie 1938, puterile Axei au consfintit dezmembrarea Cehoslovaciei, atribuind Ungariei un teritoriu de peste 12.000 de kilometri patrati din Slovacia si Ucraina subcarpatica, iar la 15 martie 1939, Praga este ocupata de trupele hitleriste". Asa intelegea,