Alexandru Dobrescu E greu, cateodata imposibil, sa judeci cu dreptate faptele din vechimea noastra culturala. Si asta pentru ca arareori lucrurile stau asa cum par a fi. Strabatem, de pilda, primele pagini ale cronicii lui Nicolae Costin, unde sunt pomeniti Ovidiu, Homer, Hiparh, Heraclit, Empedocle, Epicur, Democrit, Diogenes Laertios, Zenon, Pitagora, Platon, Aristotel, Xenofon, Cornelius Agrippa si Sfanta Scriptura si aproape ca nu gasim cuvintele potrivite spre a elogia cum se cuvine eruditia autorului. Insa realitatea ne trage de maneca, silindu-ne a recunoaste ca paragrafele ce ne umplusera de admiratie fusesera luate dintr-un cronicar polonez, Maciej Stryjkowski, citit de Nicolae cu creionul - pardon! cu pana! - in mana. Asemanatoare e si purtarea lui Miron Costin in De neamul moldovenilor, scriere bogata in citate din Cassius Dio, Piccolomini, Bonfinius, Cromer, Piasecius si multi altii, reproduse dupa "iscusitul istoric" Toppeltin de Medias.

Inca si mai greu e sa ajungi la sursa primara a textelor. In cronica ce i-a fost atribuita, Axinte, scriitorul de urice, are o seama de capitole intitulate Lucruri streine, in care povesteste obiceiuri si intamplari din istoria neamurilor vecine.

Numai ca ele sunt imprumutate din letopisetul lui Nicolae Costin. Iar acesta le luase de la tatal sau, din Istorie de Craiia Ungureasca. Iar Miron Costin le gasise in Origines et occasus Transylvanorum. A aceluiasi Toppeltin de Medias. Iar acesta din urma trebuie musai sa se fi inspirat si el de pe undeva, caci i se cunoaste indemanarea cu care l-a despuiat de suficiente pagini pe matematicul Carion.

Existenta unor asemenea lanturi de brigandaje pe orizontala si pe verticala relativizeaza pana si elementara judecata morala. Cum sa te arati neinduplecat cu o fapta reprobabila intr-o lume care face din nesocotirea preceptului etic un obicei? La sf