Prelegerea mea este un studiu de caz al unui strain care vine de peste 40 de ani in Romania, intai ca student si dupa aceea in calitate de cadru didactic al Universitatii din Londra, unde predau studii romanesti. In primul rand, eu m-am inscris la facultate la Londra in 1965 ca student la filologie romanica si dintre limbile romanice m-a fascinat limba romana pentru locul pe care-l ocupa, si din punctul de vedere lingvistic, si din punctul de vedere geografic. Am avut posibilitatea in 1965 sa particip la cursurile de vara organizate de catre Universitatea din Bucuresti la Sinaia, unde m-am alaturat mai multor studenti si profesori din diverse tari. Am stat o luna la cursurile de vara. Pentru mine a fost un soc cultural, in sensul ca eu fiind englez si destul de naiv, ca multi englezi de generatia mea, nu intelegeam ce inseamna comunismul, nu intelegeam ce inseamna un regim totalitar. Si de aceea restrictiile pe care le-am avut de infruntat cand am venit in Romania au constituit un soc atat pentru mine, cat si pentru ceilalti participanti din lumea Occidentala. In 1967, cand m-am intors tot la o editie a cursurilor de vara, restrictiile erau mai putin severe si am putut sa ne miscam un pic fara insotitor, dar tot aveai impresia ca erai urmarit si bine supravegheat. In 1969 am venit ca bursier al Consulului britanic, care este un fel de minister al culturii in Marea Britanie, si am stat 9 luni de zile la specializare si mi-am pregatit teza de doctorat - un studiu lingvistic si istoric asupra Manuscrisului de la Ieud. Cred ca este foarte potrivit ca ma aflu iarasi la Sighet, nu departe de satul pe care l-am vizitat prima oara in ‘69. Dupa aceea, am venit aproape in fiecare an in Romania, pentru ca la sfarsitul anului 1969 am fost numit asistent la Catedra de Studii Romanesti a Universitatii din Londra, iar in 1971 am cunoscut-o pe viitoarea mea sotie, Andreea Caracostea