Jocul Rusiei Cu tot rolul major jucat de SUA la sfarsitul anilor ‘90 in fosta Iugoslavie, Washingtonul este acum preocupat primordial de alte subiecte, inter alia de terorism si neproliferare, de Iran si Irak, vrand sa incheie sacaitorul dosar Kosovo cat mai repede. Repede nu inseamna insa de multe ori trainic, in acest caz aratand mai curand a peticeala decat croiala unei solutii de durata, necontroversate. Aceasta ultima cale de actiune este varianta care ar trebui sprijinita mai puternic de tarile din regiune si de Romania. De altminteri, rusii nu au interesul ca finalmente Kosovo sa nu devina independent, chiar daca au aprehensiuni in privinta independentei Ceceniei. Moscova poate afirma ca a incercat sa apeleze la ratiune pentru mai multe luni de la lansarea planului Ahtisaari, incercand sa para, purtand stindardul legalitatii internationale, la timona obtinerii unui compromis pentru sarbi, dar care insa sa ii permita sa cedeze cu fruntea sus in fata opiniei publice nationale, obtinand avantaje in alte chestiuni litigioase pe agenda cu SUA si UE. Rusia a marcat deja un punct valid in meciul Kosovo. Poate obtine acum altceva pe alte dosare care o preocupa si unde victorii, chiar si simbolice, ar confirma intern si international revigorarea Rusiei. Din aceasta perspectiva Rusia ar putea face intelegeri separate cu europenii (in domeniul energetic de pilda: UE nu va mai incuraja variante care sa ocoleasca Rusia de pe traiectoria conductelor de petrol si gaz) si cu americanii (acceptarea unor formule de cooperare in sistemul de protectie antiracheta, incluzand baze controlate de Rusia), in schimbul votului pentru o rezolutie CS pe Kosovo sau a unei intelegeri in Grupul de Contact. Aceasta i-ar permite sa capitalizeze noi puncte, prezentate opiniei publice nationale drept confirmari internationale ale revigorarii Rusiei. Daca insa se ajunge la o intelegere directa cu