Colecţia Biblioteca Polirom (a Polirom-ului ieşean, desigur!), editată din 2003 într-un nou format, a reuşit, în mai puţin de un deceniu, să aducă în literatura română, prin traduceri (noi sau reluate), o bună parte dintre capodoperele prozei universale, clasice şi contemporane, ceea ce reprezintă, să recunoaştem, o realizare culturală de excepţie. Una dintre vedetele incontestabile ale colecţiei e David Lodge - prezent cu o listă de romane absolut impresionantă, care merge, de la începuturile epice ale autorului (1950-1960), pînă în prezent (texte scrise după 2003). Reeditată constant la Polirom (mai întîi în 2001 şi 2002, apoi, în­tr-o altă prezentare, în 2003, şi, mai recent, în 2005 şi 2006, într-un nou tiraj), probabil că opera cea mai de succes a scriitorului englez este "trilogia universitară", o construcţie narativă de excepţie, cu mari şanse de a rămîne printre vîrfurile epice internaţionale ale secolului trecut: Schimb de dame (Changing Places), Ce mică-i lumea! (Small World) şi Meserie! (Nice Work). Romanele - scrise într-un interval de aproximativ cincisprezece ani - se integrează tipologiei estetice, prin excelenţă britanice (dar, ulterior, şi americane), de campus novel, cu rădăcini istorice care ajung la E.M. Forster (The Longest Journey) şi au ramificaţii moderne ce cuprind numeroşi romancieri englezi din anii şaizeci, şaptezeci ori optzeci, adică din perioada disocierii postmodernităţii de modernitate (numai amintirea recent dispărutului Malcolm Bradbury, reprezentant strălucit al curentului, ar fi, cred, suficientă). Particularitatea acestui gen de scriitură epică derivă din faptul că autorii nu sînt numai prozatori, ci şi profesori universitari, teoreticieni şi critici literari. În cele mai multe dintre cazuri - cum e şi al lui Lodge, bunăoară - teoreticieni şi critici ai romanului. Cu alte cuvinte, ei deţin acea "ştiinţă a scrisului", acea "ingine