Ne place sau nu, traim intr-o lume in rapida prefacere. Pe de o parte, progresul economic infrigurat a cuprins tari dintre cele mai populate ale lumii; China, India, dar si Brazilia, iar mai aproape de noi Turcia cunosc o dezvoltare de neimaginat cu cateva decenii in urma, ceea ce deja a schimbat radical harta productiei si a consumului de resurse pe mapamond. Pe de alta parte, bogatia cea mai de pret a lumii - informatia - se raspandeste irezistibil, grabind viteza prefacerii si inasprind competitia.
Cum reactionam la aceasta stare de lucruri? Unii pur si simplu ignora realitatea; traiesc si muncesc de parca lumea ar fi incremenit asa cum o stiau ei de acum 30 sau 50 de ani. Altii nu inceteaza cu vaitele sau cu acuzatiile la adresa unei misterioase conspiratii, ale carei obiective sunt desigur malefice. Altii, din fericire tot mai multi, invata sa se adapteze la conditiile de azi si isi dau seama ca fiecare amenintare este, de fapt, o oportunitate, daca stii cum sa privesti lucrurile. Pe ansamblu, Romania este relativ avantajos pozitionata in noul joc mondial. Nivelul de educatie al cetatenilor si scara de valori cu care operam (mai mult individual si mai putin institutional) sunt in fond apropiate celor ale Occidentului, ceea ce faciliteaza absorbtia de resurse si de know-how care sa ne permita recuperarea decalajului fata de acesta. Procesul nu este insa simplu, nici liniar si el poate genera traume severe pentru cei care nu pot sau nu vor sa se adapteze.
Cred ca punctul de pornire trebuie sa fie acceptarea realitatii. Vad la televizor - sau pe internet - militanti anti-globalizare; cred ca la fel (de ingust) gandeau si luditii englezi, la inceputul secolului al XIX-lea, cand se luptau cu masinile cu abur care puneau in miscare razboaiele de tesut. Din fericire, miscarea antiglobalizare nu a prins la noi. Poate bunul simt ancestral, poate experie
