- Politic - nr. 170 / 31 August, 2007 Ma uit la scena societatii romanesti contemporane si nu stiu cum sa imi astampar sila. Ce vad? Un guvern eminamente oligarh,cu capete atata de patrate ca Lectia despre cerc a lui Nichita Stanescu nu le schimba geometriile patratoase. Un presedinte slobod la gura,cu un picior de pirat,din acelasi lemn la a carui sapa au adus aceasta tara. Presedintele si premierul, intr-un ring delimitat de nervii nostri gumilastici,boxeaza runda dupa runda, pur si simplu parca uitand si unul, si altul care e miza. Peisajul torid le-a infierbantat tuturora capatanile, nedomolindu-le colturile din care cu atata patima scot stimabilii ideile unui trai mai bun pentru cei multi. Un pirat, un motociclist, un papagal zburat de pe umarul piratului tocmai la Cluj, o alta seama de curteni si tavari de Golden Blitz,apreteaza nadragii carpiti si spalati cu scuipat ai eternei tranzitii. In tabla aceasta de sah, patratele isi schimba culoarea cameleonic, interesele, normal, se schimba in functie de nevoi, ambaturile fermenteaza,iar atunci sa mai conteze ideologia apei cand tu vrei sa faci bai de multime? Romania arata ca o caciula de circar, nu stii ce iese din ea,dar nu stii nici ce e in acel cap ce a purtat-o. Nu ajung ciupiturile paduchelui UDMR,cand odiosul Markó Béla era cat pe-aici sa doarma-n cort, sub panou, sa nu i-l fure "vadimistii". Nu ajunge ura aceasta cu care improasca aceste guri putrede statul care le suporta. Normal ca nu ajunge. Romania e polifonica la prapaduri. Niciodata un prapad nu vine singur, vine cu catel, cu purcel, totul se prabuseste deodata. Cantemir avea o vorba: "Unui lucru fara cale, cale dand, alte lucruri fara cale vor urma." Asta e Romania, in multe privinte atat de balcanica, incat imi vine sa cred ca si Dumnezeu e pe-aici murdar de halva. Nu ajung autostrazile-nhamate la melci, coctailurile de lozuri ale unei loterii nesi