Astfel si-a intitulat expozitia de la Galeria de Arta din Baia Mare pictorul si scenograful Dorel Topan, artist cu o cariera inceputa tarziu si cu studii facute la Universitatea de Nord din capitala Maramuresului la vremea cand altii se afla de regula in plina maturitate creatoare. Cu toate acestea, artistul are in palmares, judecand dupa cuprinzatorul sau CV din pliantul expozitiei, o activitate febrila, cu un bun ecou in randul amatorilor de arta din proximitatea zonei in care traieste, dar si din cateva invidiabile orizonturi de lume.
Se pare ca, in acest moment, preocuparea de capatai a lui Dorel Topan este recuperarea timpului. O face cu meticuloasa disciplina profesionala si cu o apreciabila verva creatoare. Expozitia de la galeriile baimarene ale UAP este in buna masura o demonstratie in acest sens.
De la bun inceput trebuie sa remarc ca Dorel Topan nu simte nici un fel de presiune din partea a ceea ce as numi "memoria sau mostenirea Scolii de la Baia Mare". Emanciparea fata de orice poncif de ordin stilistic, suflu cromatic sau model de spiritualitate localist este atat de evidenta, incat arta lui poate dobandi lesne orice paternitate, in orice cardinalitate artistica. Pictura lui de azi este una pe care America si o parte a Europei imediat postbelice o venerau cu patima descoperitorilor de noi lumi. Suprarealismul si vesel-indemanatica miscare Pop Art isi dau mana dezinvolt in creatia artistului baimarean, dar cu o detasare ludica, inteligent speculata, ceea ce il fereste de exercitiul mimetic in nota unor mari tendinte, productive dupa cum se vede si azi in mai toata lumea.
Dorel Topan pare a fi organic racordat la astfel de fluxuri stilistice. El se simte bine in "citat", atata timp cat acesta nu-l domina si nu-i obtureaza pornirile de ironism sau de reconsiderare, hai sa-i spunem, postmoderna, a modelelor si atitudinilor anteri
