Îţi plac poveştile cu haiduci? Dacă da, le găseşti pe Valea Lotrului, un loc pitoresc şi neasemuit de frumos, un tărâm legendar care a ţinut de adăpost eroilor de altădată şi care deapănă acum poveşti de vitejie turiştilor din zilele noastre.

Izvorând din Lacul Gâlcescu (Masivul Parâng), Lotrul separă Munţii Latoriţei de cei ai Lotrului. Râul a fost „strunit“ prin numeroasele lacuri de acumulare care au făcut din zonă cea mai mare amenajare hidrografică din ţară. Lacul Vidra, situat la o altitudine de 1.289 m, este rezervorul principal al sistemului hidro-energetic Lotru, colectând, prin tuneluri subterane de peste 150 km, apele afluenţilor Lotrului şi ale lacurilor de acumulare Petrimanu şi Galbenu, de pe râul Latoriţa.

Versanţii abrupţi, văgăunile neumblate ale munţilor şi pădurile întunecoase de aici dezvăluie turistului un peisaj pitoresc şi în acelaşi timp relaxant. Iar pentru cel care vrea să afle şi istoria lor, locul devine o carte deschisă şi fascinantă. Pe vremuri, desişurile şi stâncăriile erau ascunzişuri perfecte pentru răzvrătiţii din zonă. Localităţile de aici păstreaza numele acestor viteji din trecut: Voineasa (de la haiducul Voinea), Valea lui Stan sau Petrimanu (de la eroii cu acelaşi nume).

Spectacolul naturii

Valea Lotrului începe în dreptul orăşelului Brezoi, la confluenţa sa cu Oltul. La început, Lotrul poate părea un râu oarecare, căci frumuseţea locurilor nu se dezvăluie dintr-o dată. Cursul lui se arată cu zgârcenie, se poate ghici cumva susurând printre pietrele din stânga şoselei şi pe sub pitoreştile poduri de lemn suspendate pe cabluri metalice. În dreptul satului Malaia, o primă surpriză: lacul Brădişor. De aici, Valea Lotrului devine un spectacol. Şoseaua este lipită de versantul estic al văii, în timp ce capătul lacului abia se zăreşte. Peisajul taie răsuflarea. Lacul pare un petic de apă af