Scurtmetrajul de animaţie a fost poate cea mai bună secţiune a festivalului, fiecare filmuleţ fiind o mică bijuterie, migălos lucrată, ca un ou Fabergé. Din start, ceea ce atrage la scurtmetrajul de animaţie este gama foarte variată de mijloace, de stiluri articulate în poveşti fabuloase, mobilitatea scenariilor, unele cu o psihologie abisală sau cu cel mai sec umor enlezesc, altele ţintind subversiv şi eficient zonele de conflict. În scurtmetrajul de animaţie, avem un fel particular de acord între desen, imagine şi concepţia regizorală, desenul putînd fi extrem de sumar, dacă este întreţinut de un story percutant, sau putem avea o stilizare art nouveau sau o barochizare de un rafinament tulburător. Aici totul este posibil şi nu rişti să fii "fentat" de aparatul de filmat sau de prestaţia unui actor. Cred că scurtmetrajul de animaţie ar trebui să reintre în atenţia publicului cinefil şi am regretat un singur lucru la această a patra ediţie a Anonimului, că la această secţiune nu a participat nici un regizor român.
Tiger (Tigrul, Brazilia, 5 minute, 2006) a primit Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de animaţie şi decizia a fost probabil dificilă, deoarece cel puţin încă cîteva filme puteau să-l ia fără probleme. Filmul lui Guilherme Marcondes are ceva din exuberanţa şi jocularitatea Concertului baroc al lui Alejo Carpentier, ceva din fastul flamboiant al romanelor lui García Márquez, cu delirul stilistic şi vitalitatea lor covîrşitoare, constituie o combinaţie minunată între animaţie şi un spectacol cu păpuşi. Un tigru uriaş pătrunde în oraş, iar metropola, Sao Paolo, devine o junglă agitată la trecerea lui, înfloreşte ameţitor şi intră în ritmul de tobe al sălbăticiei. Oamenii devin faună, instinctele sunt catalizate pînă la enorm şi produc miraculoase, sclipitoare metamorfoze, practic o feerie a plenitudinii vieţii într-un oraş trezit din somn. Filmul lui