Stalin, dictatorul rosu, a murit la 5 martie 1953, dupa o agonie de patru zile, din cauza unei hemoragii cerebrale. Din acel moment, hotararile luate la Moscova privind funeraliile aveau ecou si la Bucuresti, pe fondul unei propagande foarte bine organizate. Astfel, zilele de 6, 7, 8 si 9 martie au fost considerate zile de doliu in URSS. La Bucuresti, presedintele Gh.Gh. Dej a hotarat arborarea drapelelor indoliate in intreaga tara. Patriarhul Justinian a decis sa se bata clopotele bisericilor de patru ori pe zi, cate o jumatate de ora, in semn de doliu, pana in ziua funeraliilor.

La 6 martie, o delegatie politica romana s-a prezentat la Ambasada URSS, semnand in registrul de condoleante. In fabricile si institutiile Capitalei s-au amenajat incaperi de doliu, iar salariatii au asigurat garda de onoare la tabloul lui Stalin. In vitrinele librariilor s-au expus operele lui Stalin, iar cinematografele au difuzat filme privind viata acestuia.

In URSS s-a stabilit ca in momentul inhumarii dictatorului, la ora 12, sa se traga salve de artilerie in semn de omagiu, la Moscova si in alte orase, iar timp de cinci minute sa se opreasca activitatea in toate intreprinderile, circulatia pe caile ferate, pe apa si cu automobilele. In Romania, Consiliul de Ministri a hotarat intreruperea activitatii pentru trei minute, in intreaga tara, impreuna cu "circulatia trenurilor, tramvaielor, automobilelor si altor vehicule, precum si a pietonilor din orase". In Bucuresti si la Brasov (fost Stalin) urma sa se traga 24 de salve de artilerie, "sa sune sirenele tuturor intreprinderilor si locomotivelor", iar cursurile scolilor elementare, medii si tehnice urma sa se suspende.

In momentul in care cortegiul funerar se indrepta spre Piata Rosie, la Bucuresti s-a desfasurat un miting de doliu in Piata Aviatorilor. "S-au stins luminile stopurilor, militenii, vatmanii si soferi