Într-o inspirată formulă editorială a apărut recent o selecţie din creaţia poetei britanice contemporane Ruth Fainlight, autoare a treisprezece volume de beletristică. Născută la New York şi aclimatizată în Anglia, poeta îşi recunoaşte o sensibilitate mai degrabă americană decât engleză. Asumarea evreităţii sale printre neevrei, a feminităţii într-o lume constrânsă de regulile masculinităţii constituie perpetue motive de inspiraţie, activate ca protest al fiinţei rănite de ambiguitatea rolurilor umane (Ruth Fainlight este şi o militantă PEN pentru drepturile scriitorilor întemniţaţi). Poeticitatea se iveşte la interfaţa unor zone dificile, acolo unde există întrepătrundere, incertitudine, unde este pusă sub semnul întrebării univocitatea propriului sine, ca şi a experienţelor sale. Nu e de mirare deci că poetul se autodefineşte ca un hermeneut al propriului, alambicat, destin: "Opera la care lucrez şi pe care/ o tot cizelez este povestea vieţii mele: vreau/ s-o văd cât mai clar, întâmplare după întâmplare,/ să pricep ce a fost şi de ce a curs aşa" (Autorul la rampă).
Ceea ce pare, iniţial, o simplă poezie a vieţii se nuanţează, graţie atmosferei de mister şi fatalitate, senzaţiei de neaşezare şi suspans existenţial, neobositei deschideri interogative: "Poşeta veche de piele a mamei,/ plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea/ tot timpul războiului. Parfumul/ poşetei ei: bomboane,/ ruj, pudră Coty.(...) Scrisori de la tata. Parfum/ de piele şi pudră, care de atunci/ înseamnă pentru mine feminitate,/ iubire, nelinişte şi război" (Poşeta).
Lumea în general este văzută cu un ochi de filosof, iar obiectele familiei, perpetuate dintr-un trecut plin de sensuri, degajă o adiere inconfundabilă, cea a fragilităţii vieţii ("Hainele de blană ale mamei,/ un ceainic de argint şi cutii/ de catifea cu cercei stricaţi.// Lampa de porţelan a mătuşii Ann/ cu abajur de p
