Născut cu tetrapareză spastică, Sorin e student astăzi la Psihologie. Cea mai puternică dorinţă a sa este să poată să meargă.Â
El ştie cum este să priveşti copiii cum bat mingea, cum aleargă chiuind, căutănd o ascunzătoare bună cănd unul dintre ei "se pune" şi incepe numărătoarea. Pentru că aşa şi-a petrecut copilăria, privindu-i zămbind, insă din afara terenului de joacă. El era singurul dintre ei care ştia căt de norocos eşti cănd poţi fi stăpăn pe picioarele tale. Privea şi se intreba: oare ei ştiu că-s norocoşi?
Pesemne că ştiau şi ei, pentru că de multe ori renunţau la minge şi jucau cu el o carte sau pur şi simplu stăteau la taifas. Il făceau să se simtă de-al lor, chiar dacă el era puţin diferit: blocat intr-un cărucior. Sorin Jipa este acum un tănăr de 23 de ani, student la Facultatea de Psihologie din Brăila, insă tot in scaunul cu rotile. Dar sperăâ¦
"POATE L-AŢI FI LĂSAT SĂ MOARĂ". Sorin a venit pe lume mult mai devreme decăt sorocul hărăzit de Dumnezeu pentru prunci. La şase luni. Nici la căntar nu atărna prea mult, doar 970 de grame. Iar atunci cănd copiii incep să meargă de-a buşilea, Sorin incepea gimnastica recuperatorie. Ca mai toţi părinţii care speră tot binele pentru copilul lor, chiar dacă au văzut că ceva este in neregulă, părinţii lui nici nu au indrăznit să bănuiască cruntul diagnostic ce aveau să-l afle cănd băieţelul lor a implinit 1 an. Abia atunci au aflat motivul pentru care copilaşul nu putea nici măcar să şadă in funduleţ, iar trupşorul mititel se crispa şi se chircea in poziţii nefireşti. Tetrapareză spastică din naştere. Nu au inţeles insă de ce nu li s-a spus chiar de la naştere. "Păi, poate l-aţi fi lăsat să moară dacă ştiaţiâ¦", a venit răspunsul sec din partea medicului. In ciuda scepticismului medicilor, mama şi-a dedicat viaţa recuperării copilului ei.
P
