Există prietenii care insoresc cerul. Există şi neprietenii cu incruntări şi vorbe şuierate printre dinţi, neprietenii care crapă cerul. După cum se intămplă ca superbe prietenii să se spargă, astfel ca pe cerul insorit să se bulucească nori vineţii şi să vină grindină.

SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!

Există prietenii care insoresc cerul. Există şi neprietenii cu incruntări şi vorbe şuierate printre dinţi, neprietenii care crapă cerul. După cum se intămplă ca superbe prietenii să se spargă, astfel ca pe cerul insorit să se bulucească nori vineţii şi să vină grindină. Furtuna certurilor adesea declanşează doar o răpăială şi oamenii se imbrăţişează, iar curcubeul impăcării restabileşte seninul.

Luminoasă a fost prietenia dintre Eminescu şi Creangă. Nu se putea potrivi mai bine cu sensibilitatea şi fragilitatea lui Eminescu decăt robusteţea şi optimismul lui Creangă, care il invita pe genialul poet la o iahnie de fasole şi la nişte poveşti deocheate care il smulgeau din intristări. Dar au fost şi duşmănii inexplicabile intre mari condeie ale ţării. Camil Petrescu nu l-a putut suferi niciodată pe Cezar Petrescu. Imi povestea excelentul ziarist dintre războaie Leon Kalustian că-l invitase in casa lui de la Eforie pe Cezar Petrescu, autorul atăt de indrăgitului roman "Intunecare". A doua zi a primit un telefon care l-a scos din pepeni. S-a răstit la el Camil Petrescu, iritat de găzduirea rivalului lui Cezar Petrescu, şi mai că nu i-a cerut lui Kalustian să ii facă geamantanul lui Cezar. Bineinţeles că Leon Kalustian n-a dat curs invidiei teribilului scriitor Camil Petrescu. S-au mai intămplat supărări intre bărbaţii indrăgiţi de romăni.

S-a supărat foc şi pară Gică Petrescu pe simpaticul Florin Piersic in timpul unui turneu din Israel. Atăt maestrul Gică, căt şi Florin au provocat inroşirea palmelor de atătea aplauze.

Int