Lipsa unor habitate potrivite şi stresul de captivitate al animalelor din grădinile zoologice sunt suplinite de administraţie prin alocarea unei cantităţi mai mari de hrană. Ţarcuri şi Lipsa unor habitate potrivite şi stresul de captivitate al animalelor din grădinile zoologice sunt suplinite de administraţie prin alocarea unei cantităţi mai mari de hrană.
Ţarcuri şi cuşti de numai câţiva metri pătraţi, cu grilaje din fier-beton roase de rugină, garduri de sârmă ghimpată strâmbate de furie şi de vremuri, împrejmuiri din lemn putrezit, pardoseli din beton rece şi veşnic umed. Acestea sunt condiţiile în care trăiesc captive animalele de la grădinile zoologice din România. Pentru ca situaţia să se schimbe, ar trebui întocmit câte un proiect pentru fiecare adăpost în parte. Nu există însă nicio companie românească abilitată să facă acest lucru.
Încă de la intrare, Grădina Zoologică gălăţeană din Pădurea Gârboavele (adică Secţia Zoo a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii) dă fiori. Parcă ai păşi pragul unei închisori din Evul Mediu. Rugina este peste tot: pe gardul de la intrare, pe fiecare bară de protecţie şi fiecare bucată de plasă înnodată care "asigură" împrejmuirile de lemn putred.
Nici panoul care anunţă intrarea într-o rezervaţie naturală nu a fost ocolit. Grădina a fost amenajată în anii "60, iar acum adăposteşte peste 200 exemplare de mamifere şi păsări. Hrana bună, alinarea necuvântătoarelor Bătrânul urs brun stă pe un postament de beton care îi pune tot timpul sănătatea în pericol, putând apărea oricând infecţii.
De acelaşi "confort" se bucură şi leii africani, şi familia de tigri siberieni. Toată vara, postamentele s-au umezit permanent pentru a reduce pe cât posibil din stresul provocat de caniculă. Numai trei adăposturi corespund standardelor - ţarcul struţilor, ţarcul ierbivorelor şi arealul lupilor. Familia de tigri siberi
