Invocarea libertăţii de conştiinţă, pe de o parte, şi degradarea morală accentuată a noilor generaţii, pe de altă parte, sunt aduse ca principale argumente în această Invocarea libertăţii de conştiinţă, pe de o parte, şi degradarea morală accentuată a noilor generaţii, pe de altă parte, sunt aduse ca principale argumente în această dispută.

Chestiunea menţinerii sau eliminării religiei din şcoli, ca materie de studiu, suscită din nou aprige dispute în societate. După aproape jumătate de secol de aşa-zis "ateism ştiinţific" şi două decenii de tranziţie, unii români au dificultăţi în a înţelege că există un principiu superior interesului material. Pe scurt, cam acesta este cadrul în care se derulează dezbaterile asupra temei în cauză. Cei mai înverşunaţi adversari ai teologilor se dovedesc a fi câţiva reprezentanţi ai societăţii civile, extrem de vocali, care susţin cu tărie atât eliminarea orelor de religie, cât şi a simbolurilor religioase din instituţiile publice de învăţământ.

Un aspect interesant, dar puţin evidenţiat, este acela că nici părinţii şi nici elevii nu au cerut până acum înlocuirea religiei cu o altă materie de studiu sau înlăturarea crucifixelor şi icoanelor din sălile de cursuri. Aşadar, de unde a apărut această problemă? Răspunsul oficial a fost că libertatea de conştiinţă este un drept fundamental al oricărui individ şi că fiecare tânăr ar trebui să aleagă dacă trebuie sau nu să creadă în Dumnezeu.

ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, a fost unul dintre ierarhii ortodocşi care au pus în lumină şubrezimea acestor argumente. El a atras atenţia asupra faptului că sărăcia endemică, degringolada politică, infracţionalitatea camuflată, corupţia sub acoperire şi exhibarea libertinajului sunt adevăratele pericole la adresa copiilor şi tinerilor, nicidecum orele de religie din şcoli.

De altfel, statisticile autorităţilo