Dacă eşti un băiat de asfalt şi iţi bagi nasul in Ţara Oaşului, aşteaptă-te să nu inţelegi mare lucru. Dansul la ciupercă, iuiuiu-ul prelung, costrucţia steagului, amestecul de costume tradiţionale in care fierbi vara şi maşini cu numere de Italia.
Satul Turţ, lăudat fie-i numele, produce turţ de 52 de grade, o palincă ce dezleagă limbile. Nu produce neapărat şi comunicare. Un obicei, aşa cum ii spun localnicii, era tăiatul la nuntă. Tăiatul se producea cu brişca, şuriul etc., după caz, şi se intălnea cu precădere la nunţi. Astăzi nu se mai practică, dar povestitorul nostru are un frate care a făcut doi ani de puşcărie pentru că s-a lăsat prins de acest ritual. Nu vorbim de o băşcălie ieftină, dar bărbaţii pe care i-am intălnit au o oarecare nostalgie atunci cănd povestesc depre acest obicei apus.
CUŢITE. Toţi purtau căndva cuţite, nu demult, să fie zece ani aproximativ. Aveai cuţit erai bărbat, n-aveai stăteai pe margine şi te uitai cum dansează altul cu fata care-ţi plăcea.
In mod curent, cafteala apărea la nunţi din cauza muzicii. Fiecare işi dorea melodia lui, caz in care apărea buluceala. Căteodată şi dispărutul dans la ciupercă era prilej de poceală. In centru, intr-un cerc imaginar, dar foarte bine stabilit in mintea flăcăilor, dansau numai cei mai vajnici dintre oşeni.
Din cănd in cănd, precum lupul tănăr care se străduieşte către fruntea haitei, se găsea un curajos care străpungea incercuirea, in căutare de faimă şi de ochi frumoşi care priveau de pe margine aşteptănd. Roată in jurul lor se găseau fetele şi părinţii. Băiatul privea către aleasă şi, dacă zărea o geană moale, un ridicat al năsucului indicănd un suspin, imediat o lua la joc. Dansul la ciupercă era cam inceputul unei relaţii de lungă durată, pentru că, atunci cănd invitaţia era acceptată, gestual, se ştia că urmează ca ei să rămănă impreună.
